Comuna Luncavita

Comuna Luncativa

Tipareste
Puiu Spiru

Puiu Spiru



Lucian Blaga a scris cândva, cu deplin temei, că Veșnicia s-a născut la țară, adică la sat. O mărturie în acest sens o aduce și viața poetului – muzician Puiu Spiru. A văzut lumina zilei la Luncavița, județul Tulcea, la 1 ianuarie 1925 și a încetat din viață la 23 august 2010. Părinții săi, oameni înstăriți, boieri de viță grecească, erau proprietarii celor mai importante clădiri din comună – localuri confiscate de comuniști și folosite mai târziu ca localuri pentru Școală, C.A.P. și Cooperația de consum. A urmat școala primară în comuna natală, Liceul la “Vasile Alecsandri” din Galați, îndreptându-se apoi spre Conservatorul din București, întrucât era pasionat de muzică și pictură. Din păcate, după 1947, noul regim i-a trimis părinții la Canal iar el a fost exmatriculat de la Conservator și trimis la muncă zilnică și silnică la construirea hidrocentralei de la Bicaz. A făcut cunoștință și cu închisorile comuniste pentru simplul motiv că una dintre rudele sale, Costică Spiru, a fost Senator de Tulcea în perioada interbelică. A fost bătut și batjocorit. Dar cel mai mult l-a durut interdicția de a mai vizita Luncavița. După mulți ani de ,,reeducare” este angajat ca pictor la Șantierul Naval din Galați, unde avea ca sarcină de serviciu popularizarea prin pictură a realizărilor socialismului.

Talentul de poet și muzician nu l-a părăsit din tinerețe până la bătrânețe. A compus foarte multe cântece despre Luncavița și Dobrogea, cântate pe ascuns de localnicii dobrogeni, multe dintre ele intrând în folclorul național. Compozițiile sale se împart în vesele (perioada interbelică) și triste (perioada comunistă). Își revedea satul și prietenii ferindu-se de ochii și urechile Securității. În 1963, unul dintre consăteni, vaporean, l-a înregistrat pe un magnetofon. În anul 2000, actualul Primar al comunei, Ștefan Ilie, pe atunci profesor de istorie, cu sprijinul învățătorului Nicolae Nichifor, a găsit banda de magnetofon pe care a pus-o în valoare ca un împătimit de muzică populară. A aflat unde locuia Puiu Spiru și l-a vizitat, oferindu-i momente de imensă bucurie. În amintirea zilei respective, Puiu SPIRU a compus cântecul “M-am întors în satul meu natal”. Versuri frumoase:
“Bun găsit, dragi consăteni, dragii mei prieteni dobrogeni
Tare mulți ani au trecut, că voi, cei mai tineri, nici nu m-ați recunoscut !
Doar părinții voștri, poate, își amintesc în câte-o noapte
Cântecul cu care dânșii mult au petrecut !
Bun găsit bătrâne tei, și voi, plopii și salcâmii mei
Ce mai faci, dragă cișmea ? Dă-mi un strop de apă rece din gurița ta
Că mi-a fost atât de sete, să mai văd atâtea fete
Cum își poartă cobilița, ca pe vremea mea”.
Din anul 2000 datează cântecul Geamparaua Teilor, cântat de fiecare dată la “Sărbătoarea Teilor la Luncavița” – veche sărbătoare interzisă în trecut, astăzi respectată cu spectacole de referință în nordul Dobrogei, care are loc în prima duminică de după Sfinții Petru și Pavel. Cuprinde, printre altele, versurile:
“Între Dunăre și Mare, pe pământul Dobrogei,
An de an e sărbătoarea Florilor de Tei
Geampara, geampara, ca la noi la Dobrogea
Geampara, geampara, bate din picior așa !
Hai, săltați, hai săltați, cu toți dobrogenii frați,
Cântăreți, iubăreți și petrecăreți”.


În anul 2005, pe 26 iunie, la cea de-a V-a ediție a ,, Sărbătorii Teilor”, Puiu Spiru a fost declarat Cetățean de Onoare al Comunei Luncavița. Cu acest prilej a recitat ultima sa compoziție:
“Bine ne-am găsit la Sărbătoarea Florilor de Tei
În satul meu natal de pe pământul Dobrogei !
Am venit la invitația lui STANCIU Costel
Și a Primarului Ilie Ștefănel,
Cei care mi-au cântat mult cântecele mele,
Ce mi-au rămas și astăzi singura mea Avere !
Averea mea e-n suflet și-n cer, la Dumnezeu,
E cântecul meu drag, de-ntreg sătucul meu !
Averea mea-i talentul cu care m-am născut
Să cânt vesel sau trist, mereu, până-n mormânt !
Averea mea sunteți voi toți, iubiții mei
Ce-mi ascultați acum Cuvântul Dragostei !”
…………………………………………………
Iar, dacă din prieteni, prea au îmbătrânit,
De n-au putut să vină sub Teiul înflorit
Mă bucur și de tinerii ce nu m-au cunoscut,
Dar cântecele mele și lor azi le-au plăcut !
Vă mulțumesc la toți, cei care m-au primit,
Să mă simt iarăși tânăr în satul meu iubit !
Să fiu iar fericit, să pot și azi striga:
TRĂIASCĂ-N VECI IUBITA MEA, LUNCAVIȚA !”


Cântecul ,,La Dobrogea” a fost scris în 1956, pe când se afla la muncă silnică la Bicaz. L-a cântat și Ștefan Iordache în filmul „Cel mai iubit dintre pământeni”. Versuri încărcate de dragoste și dor:
“Când privesc departe-n zare, mă cuprinde-un dor,
Când văd păsări călătoare, tare-aș vrea să zbor,
Să trec munții spre câmpie, să trec Dunărea,
Să văd balta argintie, ah, la Dobrogea”.


De-a lungul vieții sale, bardul din comuna Luncavița a compus peste 200 de cântece despre Luncavița și Dobrogea. Foarte multe dintre acestea au intrat în folclorul național. Amintim titlurile câtorva: Ghiocel de la Luncavița, Turul Dobrogei, Vaporașul, Baladă Dobrogeană, Când mă mână dragostea, Pribeagul armonist, La noi la Niculițel, Cu sufletul ca o floare.

A încetat din viață la 23 august 2010 în urma unei comoții cerebrale. Pentru cinstirea memoriei sale, Consiliul Local al comunei Luncavița va construi un monument în pădurea de tei din Cetățuia – Valea Fagilor, unde în anul 2017 îi va fi depus trupul, conform dorinței sale.

De asemenea, în fiecare an, în prima zi din cele două ale Sărbătorii Teilor la Luncavița, are loc FESTIVALUL ”PUIU SPIRU - SUFLETUL CÂNTECULUI NORD DOBROGEAN”

Autor: Iosif COLCER - Personalități Tulcene, Karograf, 2011

Toate drepturile sunt rezervate Primaria Luncavita © 2021
Realizat de EuroMarket.ro Servicii profesionale web design & seo
Security check 0.88854600 1638439158