SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ
SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ
Populaţia totală cu domiciliul în Comuna Luncaviţa, judeţul Tulcea, la sfârșitul
anului 2010 a fost în număr de 4457 persoane, din care femei 2186 persoane, iar
bărbați 2271 persoane. Populația comunei Luncavița este în totalitate de
naționalitate română.
Făcând o analiză a evoluției populației, constatăm următoarele:
La recensământul din 1966 populaţia Comunei Luncaviţa era de 7180 de locuitori
şi era repartizată, pe sate, astfel: Luncaviţa 47%,Văcăreni 30,1% şi Rachelu
22,0%.
Populaţia comunei, la 1 iulie 1971, era de 7631 locuitori (3842 de sex masculin
şi 3789 de sex feminin). Populaţia Comunei Luncaviţa a cunoscut valori uşor
crescătoare în perioada 1970 - 1980; după 1980, se constată scăderea numărului
de locuitori, ca urmare a procesului de migrare a populaţiei către oraşele ce
ofereau locuri de muncă în număr din ce în ce mai mare.
De asemenea, este evident fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în satele
comunei. Totuşi, la finele intervalului 1980 - 1990, numărul de locuitori ai
comunei Luncaviţa cunoaşte creşteri relative.
Datele privind populaţia comunei în perioada 1970 – 2002 se relevă din tabelul
nr.6.
|
Anii |
1970 |
1975 |
1985 |
1992 |
1995 |
2000 |
2001 |
2002 |
|
Nr. locuitori |
7629 |
7686 |
6334 |
7027 |
7056 |
8288 |
7152 |
7095 |
Tabelul nr.6. Numărul de locuitori ai Comunei Luncaviţa în perioada 1970-2002
(având în componență și localitatea Văcăreni)
Figura. nr.1. Evoluţia numărului de locuitori ai Comunei Luncaviţa în perioada
1970- 2002
Pentru perioada 2003-2010, populaţia comunei Luncaviţa a cunoscut valori
descrescătoare, numărul populaţiei scăzând, ajungându-se astfel de la 4678
locuitori în anul 2001, la 4457 locuitori în anul 2010. În anul 2003 s-a
înregistrat cea mai mare scădere a numărului de locuitori, de la 7095 în 2002,
la 4678 locuitori pentru 2003, datorită faptului că localitatea Văcăreni s-a
desprins de Comuna Luncavița, prin reorganizarea acesteia (Legea nr. 471 din
12.11.2003). De asemenea, în anul 2009 s-a înregistrat din nou o scădere a
populației Comunei Luncavița, de la 4629 de locuitori, până la 4475 de
locuitori, acest indicator menținându-se și în prezent pe o traiectorie
descendentă.
|
Anii |
2003 |
2004 |
2005 |
2006 |
2007 |
2008 |
2009 |
2010 |
|
Nr. locuitori |
4678 |
4677 |
4648 |
4630 |
4666 |
4629 |
4475 |
4457 |
Tabelul nr. 7. Numărul de locuitori ai comunei Luncavița în perioada 2003 – 2010
Figura nr. 2. Evoluția numărului de locuitori ai Comunei Luncavița în perioada
2003 -2010
|
|
Anii |
|
2008 |
2009 |
2010 |
|
Număr nașteri |
34 |
41 |
40 |
|
Număr decese |
79 |
64 |
46 |
|
Număr căsătorii |
22 |
29 |
6 |
Tabelul nr. 8. Număr de nașteri, decese și căsătorii în comuna Luncavița în
perioada 2008 -2010
Se observă în tabelul anterior că în perioada 2008 – 2010 în Comuna Luncavița
s-a înregistrat în fiecare an un spor natural negativ. Astfel, procesul de
îmbătrânire și scăderea naturală a populaţiei, constituie principalii factori ai
declinului populaţiei în mediul rural și în Comuna Luncavița.
Migrarea
în străinătate are
implicaţii economice şi sociale majore, din localitatea Luncavița lucrând
aproximativ 100 de persoane în străinătate. Această mișcare a populației aduce
comunei avantaje economice, precum: diminuarea ratei șomajului, intrarea în
comună a unor venituri anuale însemnate, explozia construcţiei de locuinţe şi a
vânzărilor de echipamente şi bunuri destinate dotării acestora, a numărului de
autoturisme, crearea de locuri de muncă, stimularea consumului. Într-o altă
măsură benefică a migraţiei se poate constata că românii migranţi, trăind în
ţări cu grad ridicat de civilizaţie, văd şi învaţă spiritul civic din jurul lor,
respectul legii, ordinea, curăţenia, atitudinea faţă de muncă, toate acestea
reprezentând un mare câştig pentru România.
Dacă perspectiva economică, socială şi culturală a migraţiei pentru muncă este
predominant pozitivă, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre perspectiva
demografică a fenomenului. Perspectiva demografică îmbracă mai multe aspecte
negative şi se constituie într-un preţ care trebuie plătit. Plecând în
străinătate, mulţi dintre cei tineri işi amână căsătoria şi, implicit, aducerea
pe lume a copiilor. Pericolul cel mai mare este acela că după ce ajung în
străinătate, o parte dintre cei plecaţi nu vor să se mai întoarcă, aceştia
făcând tot posibilul să-şi regularizeze şederea şi sa-şi obţină documente de
şedere nelimitată (recurgând chiar la căsătorii mixte, de convenienţă).
|
Categoria de vârstă |
Număr persoane |
Procent din total populație |
|
0 – 14 ani |
771 |
17% |
|
15 – 19 ani |
250 |
6% |
|
20 – 24 ani |
2065 |
46% |
|
55 – 64 ani |
544 |
12% |
|
65 – 84 ani |
785 |
18% |
|
peste 85 de ani |
42 |
1% |
Tabelul nr.9. Structura populației pe grupe de vârstă
Figura nr.3. Structura populației pe grupe de vârstă
Din analiza populației pe grupe de vârstă în anul 2010, constatăm că:
- cea mai mare parte a populației este reprezentată de persoane cu vârsta
cuprinsă între 20 și 54 de ani (46,33%)
- populația îmbătrânită, cu vârsta peste 65 de ani, deține un procent de 18,51%
din total populație, iar populația cu vârsta între 0 și 19 ani 22,96% din total
populație.
Se poate aprecia că există, deci, suficientă forţă de muncă, iar populaţia
tânără este destul de numeroasă.
EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT
Grupul Școlar SIMION LEONESCU Luncavița este amplasat în Comuna Luncavița, în
nordul județului Tulcea .
Școala din Luncavița este atestată documentar de peste 133 de ani. Nifon
Bălășescu, ctitorul școlii dobrogene, înființează în 1878 școală și la
Luncavița. Școală de baieți, având ca învățător pe Ioan Diaconu, normalist din
Bârlad o regăsim aici și în 1897. În același an, se organizează și o școală
pentru fete, la care învățătoare este numita Sevastița Diaconu, absolventă a
unei școli secundare din Galați. Abia în 1890 se va construi primul local de
școal, an în care au fost înmatriculați 110 elevi. Școala posedă 10 ha de
pământ. Școala funcționează, până în 1925 doar cu clase primare, după care, sub
conducerea lui Simion Lionescu se înființează și învățământul
gimnazial. De peste 29 de ani, la Luncavița se desfășoară și învățământ
profesional, cu profil agricol, iar din anul 2011 a devenit liceu cu profil
principal de „TEHNICIAN ÎN AGROTURISM”.
Profilul actual și cel de perspectivă al școlii derivă din principala preocupare
a locuitorilor de aici, aceea de agricultori. De altfel, însăși denumirea
satului, Luncavița - luncă a viței, face trimitere la îndeletnicirea cea dintâi
a oamenilor acestor locuri, aceea de cultivatori ai viței de vie, îndeletnicire
impusă de așezarea geografică: la poalele munților Măcinului, în larga
depresiune a Luncaviței, zonă cu mare potențial de fertilitate a pământului, cu
vechi tradiții agricole.
De peste 20 de ani în Școala Luncavița se predă învățământ agricol, dupa cum
urmează:
|
Nr. crt. |
Învățământ agricol
calificări |
Anii de funcționare |
|
1. |
Învățământ profesional agro-industrial |
1980-1990 |
|
2. |
Școala complementară - calificarea tractoriști |
1990-1996 |
|
3. |
Școala de ucenici - calificarea tractoriști |
1996-2005 |
|
4. |
Școala de arte și meserii - calificarea lucrător
în cultura plantelor |
2005-2009 |
|
5. |
Liceu, ciclul inferior, nivel 1, profilul Resurse naturale și protecția
mediului, domeniul agricultură, calificarea: tehnician în agricultură |
2009-2010 |
|
6. |
Liceu, ciclul superior, profilul Resurse naturale și protecția mediului,
domeniul agricultură, turism calificarea: tehnician în agroturism |
2011 |
Tabelul nr. 10. Calificări în învățământul agricol la Școala Luncavița
Este singura unitate școlară din N-V județului Tulcea care asigură pregătire în
domeniul agricol precum și în agroturism.
Grupul școlar SIMION LEONESCU Luncavița mai cuprinde și alte forme de învățământ
preuniversitar, dupa cum urmează:
|
Nr crt |
Nivel învățământ |
Nr elevi |
Nr. Clase |
|
1. |
Preșcolar |
111 |
5 |
|
2. |
Primar |
169 |
8 |
|
3. |
Gimnazial |
238 |
9 |
|
4. |
SAM, domeniul agricultură, calificarea: lucrător în cultura plantalor |
25 |
1 |
|
5. |
Liceu tehnologic, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului,
domeniul: Agricultură, calificarea: Tehnician în agroturism |
28 |
1 |
|
TOTAL ELEVI ȘCOALĂ |
571 |
24 |
Tabelul nr. 11. Forme de învățământ la Școala Luncavița
Grupul Școlar SIMION LEONESCU funcționează ca unitate cu personalitate juridică,
în administrația ei având și o școală-structură, Școala cu Clasele I-IV Rachelu,
cu un efectiv de 35 de elevi, după cum urmează:
|
Nr crt |
Nivel învăţământ |
Nr elevi |
Nr clase |
|
1 |
Preprimar |
20 |
1 |
|
2 |
Primar (clasele I-II simultane) |
34 |
3 |
Tabelul nr. 12. Forme de învățământ la Școala Rachelu
Clasele de preșcolari, ciclul primar, cel gimnazial și SAM funcționează în două
schimburi, după cum urmează:
§
clasele I-IV în intervalul orar 8 - 11,30.;
§
Clasele IX-X în intervalul orar 7,30 - 14,30;
§
Clasele V-VIII în intervalul orar 12,30 - 19,30
Oferta educațională a Grupului Școlar Simion Leonescu Luncavița
Calificările din domeniul agricol-cea actuală, de lucrător în agroturism și
cea de perspectivă, de tehnician în agroturism, răspund cerințelor
comunității. Această afirmație are în vedere faptul că în zonă 74% din
populație lucrează în agricultură și sunt constituite și funcționează societăți
agricole și comerciale cu specific agricol cu mare potențial economic și cu
cerere permanentă de forță de muncă calificată în profil. Deasemenea, ca urmare
a vecinătății localității cu arealul Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin
includerea zonei în proiectul « Coridorul Verde », ce prevede reinundarea
fostului lac Crapina amplasat în extravilanul satului și prin constituirea
Parcului Național Munții Măcinului s-au creat oportunități de practicare, de
catre localnici, a agroturismului, ocupație ce presupune cunoștințe din toate
sectoarele agricole. Școala Luncavița, prin eforturile de autorizare în această
calificare preîntâmpină cerința locală de pregătire a forței de muncă cu
specializare corespunzătoare exigențelor impuse de legislația din acest domeniu.
Asigurarea celor mai sus menționate este posibilă prin :
a) Încadrarea cu cadre didactice calificate
în proporție de 100%, cadre preocupate permanent de perfecționare (toate cadrele
didactice din Școala Luncavița au urmat, în anul precedent și/sau sunt înscrise
actualmente la unul sau mai multe cursuri de perfecționare) .
Personalul didactic al școlii este reprezentat prin 41 de cadre didactice, pe
lângă care funcționează și un personal administrativ de 6 persoane.
|
Personal didactic angajat:
|
Total |
Preşcolar |
Primar |
Gimnazial |
Liceal |
|
- cadre didactice titulare |
32 |
4 |
7 |
15 |
6 |
|
- cadre didactice suplinitoare cu normă de bază în unitatea de
învăţământ |
9 |
1 |
4 |
2 |
2 |
Tabelul nr. 13. Personal didactic la Școala de Arte și Meserii Luncavița
Distribuţia pe grade didactice a personalului didactic angajat:
|
Număr personal didactic calificat |
Număr personal
didactic
necalificat
|
|
Master , cursuri postuniversitare |
Gradul I |
Gradul II |
Definitivat |
Fără definitivat |
Dubla specializare |
|
4 |
8 |
9 |
11 |
4 |
9 |
0 |
Tabelul nr. 14. Distribuţia pe grade didactice a personalului didactic angajat
Distribuția cadrelor didactice în funcție de vârstă :
|
Palier de vârstă |
20-29 ani |
30-39 ani |
40-49 ani |
50 si peste 50 ani |
Total |
|
Nr. cadre didactice |
9 |
14 |
6 |
12 |
41 |
|
Procent % |
19,5% |
35,5% |
15,5% |
29,5% |
100% |
Tabelul nr. 15.
Distribuția cadrelor didactice în funcție de vârstă
Corpul profesoral al școlii cuprinde atât cadre tinere (60%), interesate de
performanță și de afirmare, cât și cadre cu multă experiență profesională, cu
îndelungat exercițiu de adaptare la cerințe specifice domeniului învățământului.
b) Baza materială a școlii,
reprezentată, după cum urmează:
·
spaţii şcolare:
|
Nr.
crt. |
Tipul de spaţiu |
Număr
spaţii |
Suprafaţă (mp) |
|
1. |
Săli de clasă /grupă |
15 |
722 |
|
2. |
Cabinete* |
3 |
144 |
|
3. |
Laboratoare* |
5 |
263 |
|
4. |
Ateliere* |
1 |
84 |
|
5. |
Sală şi / sau teren de educaţie fizică şi sport* |
1 |
2515 |
|
6. |
Spaţii de joacă * |
1 |
300 |
Foto
nr. 3. Spații școlare la
GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
·
spaţii auxiliare
|
Nr.
crt. |
Tipul de spaţiu |
Număr
spaţii |
Suprafaţă (mp) |
|
1. |
Bibliotecă şcolară / centru de informare şi documentare |
1 |
40 |
|
2. |
Spaţii depozitare materiale didactice |
3 |
60 |
|
3. |
Alte spaţii* |
Cameră pentru
„ lapte şi corn” |
20 |
Foto nr. 4. Spații auxiliare la
GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
·
spaţii administrative
|
Nr.
crt. |
Tipul de spaţiu |
Număr
spaţii |
Suprafaţă (mp) |
|
1. |
Secretariat |
1 |
14 |
|
2. |
Spaţiu destinat echipei manageriale |
2 |
61 |
Foto nr. 5. Spații administrative la
GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
Laboratoarele de biologie, tehnologii, fizică-chimie și gastronomie sunt
funcţionale având dotări corespunzătoare formării deprinderilor prevăzute de
programele şcolare la aceste discipline.
Laboratorul de informatică este dotat cu 30 calculatoare legate în serie și
conectate la Internet, precum și cu alte echipamente TIC. Cu echipament de TIC
sunt dotate secretariatul școlii, biroul directorului, cancelaria cadrelor
didactice și laboratorul de Tehnologii și cabinetele școlare.
Sunt în curs de amenajare 3 cabinete: cel de matematică, cel de limbi străine şi
cabinetul de științe socio-umane.
Folosind diverse fonduri (de la Guvernul Romaniei, din bugetul comunității
locale, din diferite proiecte) s-a procedat, în ultimii ani, la schimbarea
mobilierului claselor și laboratoarelor în proporție de 90% și la dotarea cu
materiale adecvate diferitelor specialități (fizică, chimie, biologie,
tehnologii, informatică, sport, învățământ preprimar, învățământ primar, etc.)
Deasemenea, școala dispune de o bibliotecă cu peste 6000 de volume, fiind în
curs de amenajare un CDI.
Atelierul şcolii prezintă dotări corespunzatoare desfășurării orelor de
instruire practică pentru anumite secvențe de conținut, cele mai multe ore
practice desfășurându-se în condiții de producție, la agentii economici cu care
au fost încheiate convenții de colaborare și a căror societăți comerciale absorb
o mare parte din forța de muncă calificată prin GRUPUL ȘCOLAR SIMION
LEONESCU.
Deasemenea, în atelierul şcolii se desfăşoară o mare parte dintre orele de
educaţie tehnologică şi unele dintre orele de abilităţi practice de la clasele
I-IV.
Conform planului de investiții din ultimii ani, a fost reabilitată rețeaua
electrică în toată școala, a fost introdusă apa curentă, s-a făcut conectarea la
rețeaua de canalizare și s-a generalizat încălzirea centrală în două corpuri de
clădiri ale școlii. În anul școlar 2008-2009 s-au reparat capital două
corpuri prin consolidarea clădirilor, schimbarea acoperișului, izolarea termică
prin montarea geamurilor de tip termopan, montarea lambriului ecologic,
înlocuirea dușumelei cu parchet. S-au construit două grupuri sanitare
corespunzătoare din punct de vedere al legislației în vigoare în cele două curți
ale școlii, fiind în construcție un al treilea grup sanitar, în a treia curte a
școlii.
S-au amenajat în curtea școlii, un spațiu verde și un loc de joacă pentru
preșcolari.
Foto nr.6. Spații de joacă la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
Pentru perioada imediat următoare este planificată reabilitarea celui de-al
treilea corp de clădire, la nivelul căruia se găsesc, pe lângă săli de clasă și
o parte dintre laboratoare și biblioteca școlii, reabilitarea atelierului
școlii, precum și construirea unei săli de sport.
În urma derulării unui proiect în cadrul Programului de Granturi Școală
Comunitate (PIR) s-au achiziționat materiale didactice de interes pentru
școală .
Prin continuarea derulării unui proiect, în colaborare cu comunitatea locală, în
cadrul Programului Economia Bazată pe Cunoaștere, în şcoală s-au achiziționat 10
calculatoare şi echipament de TIC.
Școala are în proprietate o suprafață de 10 ha teren arabil, lucrat în
colaborare cu agenții economici la care elevii de la Grup Școlar Simion Leonescu
efectuează practică săptămânală și practică comasată.
Școala are în dotare două microbuze școlare pentru transportul elevilor (elevii
navetişti din clasele I-X de la Rachelu și elevii de la Grup Școlar Simion
Leonescu, în deplasarea acestora către locurile de efectuare a practicii).
Spaţiul şcolar este securizat, întreaga incintă a şcolii fiind împrejmuită cu
gard metalic .
Școala acordă burse sociale, burse medicale, bani pentru liceu .
Școala se bucură de o bună cooperare cu instituţiile şi oficialităţile locale,
beneficiind de un larg sprijin din partea acestora în toate demersurile
economice şi nu numai .
Rezultatele de menţionat ale GRUPULUI ȘCOLAR SIMION LEONESCU, din anul școlar
2008-2009:
§
Rata abandonului/școală
a fost, în anul școlar 2008-2009 de 0,03 %, la Grup Școlar Simion Leonescu
fiind de 0,07 iar rata de promovabilitate a fost de 0,97 ciclul primar,
de 0,87 la ciclu gimnazial si de 1 la Grup Școlar Simion Leonescu, indicatori
ale căror valori sunt superioare celor pe județ;
§
Frecvența abaterilor prin note scăzute la purtare
a fost, în anul școlar precedent, de 3,8 %;
§
Promovabilitatea la examenul de certificare a competențelor
a absolvenților clasei a X-a Grup Școlar Simion Leonescu a fost, în anul școlar
2008-2009 de 100%, fiind cu 2% mai mare decat media pe județ;
§
La 72% dintre disciplinele de învăţământ elevii au înregistrat progres la
învăţătură, fapt reieşit din raportarea rezultatelor la evaluarea sumativă la
rezultatele înregistrate la evaluarea iniţială;
§
35% dintre elevii care au absolvit clasa a X-a la Grup Școlar Simion Leonescu
Luncavița în anul școlar 2008-2009 au continuat studiile în acelaşi domeniu şi
în aceeaşi calificare, nivelul 2 şi 3 si s-au remarcat la concursurile pe
meserii, unii dintre aceștia obţinând premii la faza judeţeană şi naţională,
ceea ce dovedeşte baza solidă de cunoştinţe formată la nivelul 1, în şcoala
noastră;
§
38 % dintre absolvenţii nivelului1 al şcolii (an scolar 2008-2009) urmează, în
prezent nivelul 2, în aceeași calificare iar 22% sunt încadraţi la societăţile
agricole din zonă;
§
Conform interpretării chestionarelor adresate elevilor, în legătură cu oferta
educaţională a şcolii, 95% dintre aceştia s-au declarat mulţumiţi, se simt în
siguranţă în şcoală şi în centrul atenţiei întregului personal al unității
noastre de învaţamânt;
§
În urma evaluării externe, de către ARACIP, în anul şcolar precedent, şcoala
noastră a fost apreciată ca fiind corespunzătoare în ceea ce priveşte
îndeplinirea cerinţelor impuse de asigurarea calităţii în educaţie şi ca având
bine corelată strategia de dezvoltare, în acord cu prevederile PLAI şi PRAI; ca
urmare, şcoala a fost autorizată să schimbe calificarea la Grup Școlar Simion
Leonescu, din aceea de lucrător în cultura plantelor în aceea de lucrător în
gospodăria agroturistică;
§
Peste 95% dintre elevi s-au declarat mulțumiți de oferta educațională a acestei
școli, de ambientul educațional creat, de relațiile interumane existente și de
faptul că se simt în siguranță în școală (rezultat reieșit din interpretarea
chestionarelor adresate elevilor);
§
Oferta educatională a școlii a fost apreciată ca fiind foarte bună de 83% dintre
părinți (interpretarea chestionarelor adresate părinților);
§
Au fost dezvoltate parteneriate eficiente cu 5 agenți economici de profil din
zonă, rezultatul acestora fiind colaborarea la elaborarea și derularea
CDL-urilor, desfășurarea instruirii practice a elevilor în condiții de
producție, participarea reprezentanților agenților economici la evaluarea
competențelor elevilor, angajarea unora dintre absolvenți;
§
Derularea unui proiect în cadrul Programului de Granturi Școală Comunitate
(PIR) proiect prin care s-au achiziționat materiale didactice de interes pentru
școală;
§
Continuarea derulării unui proiect, în colaborare cu comunitatea locală, în
cadrul Programului Economia Bazată pe Cunoaștere, proiect prin care au fost
achiziționate 10 calculatoare performante.
Elevi școlarizați în unitatea de învățământ:
|
Total, nivele de învăţământ, sexe, medii de rezidenţă |
ANUL ȘCOLAR |
|
2006/2007 |
2007/2008 |
2008/2009 |
2009/2010 |
|
Total în cl. IX şi X , din care: |
38 |
39 |
56 |
25 |
|
- pe sexe |
masculin |
24 |
24 |
30 |
14 |
|
feminin |
14 |
15 |
26 |
11 |
|
- după mediul de rezidenţă al elevilor |
din localitatea unde este situată şcoala |
33 |
32 |
46 |
20 |
|
Total din alte localităţi |
5 |
7 |
10 |
5 |
|
Total din urban |
|
|
3 |
0 |
|
Total din rural |
38 |
39 |
53 |
25 |
|
Total în cl. IX liceu tehnologic, ciclul inferior, domeniul
agricultura, din care: |
- |
- |
- |
28 |
|
- pe sexe |
masculin |
- |
- |
- |
12 |
|
feminin |
- |
- |
- |
16 |
|
- după mediul de rezidenţă al elevilor |
din localitatea unde este situată şcoala |
- |
- |
- |
20 |
|
Total din alte localităţi |
- |
- |
- |
8 |
|
Total din urban |
- |
- |
- |
0 |
|
Total din rural |
- |
- |
- |
28 |
|
Tabelul nr. 16. Elevi școlarizați în unitatea de învățământ
Rata de promovabilitate la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU domeniul
agricultură, calificarea lucrător în cultura plantelor:
|
|
|
|
|
ANUL ŞCOLAR |
|
|
Clasa |
Criteriul |
2006/2007 |
2007/2008 |
2008/2009 |
2009-2010 |
|
|
a IX-a |
Total şcoală |
0,74 |
1 |
0,87 |
1 |
|
|
masculin |
0,52 |
1 |
0,34 |
1 |
|
|
feminin |
0,22 |
1 |
0,53 |
1 |
|
|
urban* |
- |
- |
- |
- |
|
|
rural* |
0,74 |
1 |
0,87 |
1 |
|
|
a X-a |
Total şcoală |
1 |
1 |
1 |
1 |
|
|
masculin |
1 |
1 |
1 |
1 |
|
|
feminin |
1 |
1 |
1 |
1 |
|
|
urban* |
- |
- |
- |
- |
|
|
rural* |
1 |
1 |
1 |
1 |
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tabelul nr. 17. Rata de promovabilitate la Grup Școlar Simion Leonescu Luncavița
domeniul agricultură, calificarea lucrător în cultura plantelor
CULTURĂ
Biserici, mănăstiri, viața religioasă
Încă din secolul trecut Comuna Luncaviţa deținea o bogată activitate culturală
bisericească având două biserici ridicate de către locuitori, prima, cu hramul
Sf. Dumitru, în 1827, cea de-a doua, cu hramul Sf. Teodor, în 1898 care în
momentul de față nu mai există. Şi în Rachelu comunitatea a construit în 1859 o
biserică cu hramul Sf. Nicolae.
De religie majoritar creștin ortodoxă locuitorii comunei au construit de-a
lungul timpului troițe și obiecte de cult donate către biserică precum și
sclupturi manuale.
În comuna Luncavița își desfășoară activitatea și serviciile unei Biserici
Baptiste, în comună existând un număr de 5 familii de religie baptistă.
Comuna Luncavița se află în apropierea unor importante obiective de cult din
județul Tulcea având în apropiere traseul tematic bisericesc MĂNĂSTIREA CELIC
DERE- MĂNĂSTIREA SAON-MĂNĂSTIREA COCOȘU. Cele trei, au devenit embleme ale
pelerinajului monahal în județ, fiind vizitate în permanență atât de turiștii
simpli cât și de cei ce caută a se liniști sufletește, a se reculege.
Cu o importanță deosebită la acest capitol este basilica martirică de la
Niculițel, loc cu importanță mare pentru ortodoxismul românesc, ca loc de
pelerinaj.
Situația locală
actuală:
Bisericile din comuna Luncavița necesită lucrări de întreținere (zugrăveli
exterioare, lemnărie clopotnițe, garduri exterioare reabilitate, instalații
climatizare biserici). În 2011 au fost depuse 2 proiecte de către Comuna
Luncavița în parteneriat cu Asociația Viața Zâmbește, proiecte ce privesc aceste
lucrări, ce așteaptă să fie implementate din fonduri guvernamentale.
Pe teritoriul administrativ al Comunei Luncavița exista un număr de 7 troițe
construite prin grija locuitorilor comunei împreună cu bisericile din localități
și cu administrația locală.
Moștenirea culturală
Patrimoniul cultural cuprinde masa bunurilor mobile și imobile investite cu o
valoare istorică, artistic sau documentară, rezultate de regulă în urma acțiunii
umane și aflate într-un anume spațiu geografic. Asemenea bunuri sunt de natură
arheologică, istorică, etnografică , artistic, științifică și tehnică.
Privit și mai ales înțeles în acești termeni, patrimoniul cultural implică
perspective trecutului, dar și a prezentului și a viitorului acțiunii umane
dintr-un anumit spațiu geografic.
O ipostază a reîntăririi tradiției o constituie însăși tezaurizarea, conservarea
și prezentarea patrimoniului cultural ce devine o condiție esențială a
argumentării identitarului cultural în relația cu celelalte culture, în procesul
globalizării.
În Luncaviţa s-au născut şi au urmat primele clase ale formării lor intelectuale
o serie de personalităţi, între care istoricul Emilian Bold, prozatorul şi
redactorul literar Ioan Lăcustă şi istoricul literar Stelian Cucu. În legătură
cu numele, Gr. Dănescu îl consideră de origine slavă şi crede că ar proveni de
la cel al pârâului care străbate localitatea.
Domenii ale
civilizaţiei tradiţionale performate în COMUNA LUNCAVIŢA – argument al
identitarului cultural
Cercetările etnografice efectuate în microzona dunăreană a judeţului relevă
anumite caracteristici în raport cu microzona Lacului Razim şi cu microzona
centrală şi în mod diferit pentru fiecare din aspectele civilizaţiei
tradiţionale (aşezare, ocupaţii şi meşteşuguri, arhitectură, în genere, şi
structura gospădăriei, în particular, locuinţă, port popular, obiceiuri).
Acest fapt ne permite să discutăm despre aspecte culturale identitare ale
microzonei şi implicit ale comunei Luncaviţa, fiind bine ştiut că generalul se
manifestă şi devine, în anumite contexte, reprezentativ prin particular, iar, pe
de altă parte, particularul contribuie la definirea a ceea ce numim general,
universal.
Aspecte ale
arhitecturii tradiţionale din Luncaviţa - Gospodăria şi Locuinţa
Gospodăria
Gospodăria tradiţională din Luncaviţa, ca de altfel din întregul sector
nordic-dunărean, aşa cum am reuşit să o surprindem la data cercetării (uneori
apelând şi la reconstituire), este o dovadă a relaţiei dintre mediul ambiant şi
ocupaţiile locuitorilor.
Ea se înscrie în tipologia gospodăriilor cu „curte închisă” de factura
„agro-pastorală” cu elemente clare pentru „gospodăria cu curte dublă” (oborul
sau ograda animalelor şi oborul sau curtea casei).
Elementul ordonator al gospodăriei este casa, dispusă cu faţa spre Crivăţ, spre
nord.
De obicei casele sunt situate şi perpendicular pe strada cu „casa de sus”, „casa
de la deal” sau „casa curată”, în dreptul acesteia (străzii).
O mare grijă au avut oamenii de aici să-şi păstreze gospodăriile curate, aceasta
obligându-i ca în structura lor să delimiteze spaţiul destinat adăpostirii şi
creşterii animalelor de spaţiul destinat casei, omului.
Intrarea în gospodărie se face printr-o poartă şi/sau chiar două, o portiţă
pentru intrarea pietonală prin curte spre casă şi o poartă mai mare pentru
intrarea cu căruţa şi animalele, în oborul vitelor.
În curtea casei sunt situate: casa, chilerul cu cuptor pentru pâine şi bageac, o
construcţie care cuprinde bucătăria de iarnă.
În oborul vitelor, în dreapta porţii de intrare, se află un „dam”(grajd) cu două
compartimente, cu intrări separate din obor: unul pentru vaci şi un grajd pentru
boi (cu acoperişul în două ape, din stuf; pereţii damului sunt construiţi din
ceamur). În faţa acestuia este dispus „samalâcul” (are acoperişul în două ape,
confecţionat din stuf); este închis la capete şi în spate cu stuf, la fel
despărţiturile sunt tot din stuf. În spatele samalâcului este cocina pentru
porci, iar lateral stânga „curnicul”(acoperit tot cu stuf, în două ape).
Evident, există şi variante ale acestei structuri generale, dar tratarea în
detaliu nu constituie mobilul demersului nostru.
Locuinţa
În privinţa planimetriei, casa tradiţională din Luncaviţa prezintă elemente
similare dar şi note specifice cu celelalte sate din spaţiul nord-dunărean.
Astfel sunt încă prezente modele cu planuri vechi cu numai două încăperi dar şi
modele clasice cu trei încăperi şi prispă. Foarte interesante sunt casele cu
prăvălie care încă mai dăinuie încă din secolul al XIX-lea .
Arhitectura locuinţei, dar şi a celorlalte construcţii din gospodărie, este
condiţionată de materiile prime folosite (lutul, piatra, lemnul, stuful), dar şi
de condiţiile de mediu (gerurile şi căldurile mari) şi nu în ultimul rând, de
peisajul specific dobrogean în care se integrează armonios. Ea, atunci când s-a
realizat, dovedea măiestrie şi bun gust, ingeniozitate.
Un aspect deosebit al arhitecturii din Luncaviţa este imprimat de decorativismul
realizat în tehnica traforului (în lemn) şi dispus la pazia casei. „Florăria”
simplă sau dublă reprezentând, prin stilizare şi geometrizare, mediul în care
omul a trăit, constituie o dovadă certă a mentaliăţii comunităţii tradiţionale,
iar prezentarea într-un muzeu local dovada identităţii culturale.
Interiorul locuinţei tradiţionale din Luncaviţa se distinge prin folosirea
ţesăturilor decorative (păretare/ ţoale învărgate, ştergare de mari dimensiuni
alese în război intr-o tehnică specială care impune răbdare, ingeniozitate
numită „în şabac”, macaturi sau cuverturi alese „cu andreaua” şi care au apărut
în această microzonă de la îneputul secolului al XX-lea).
Astăzi, în general, arhitectura este destul de alterată, fondul de locuinţe şi
construcţii (şi în special cele din centru – vatra veche) a suferit modificări
cu încercări de adecvare la necesităţile zilei, dar care nu întotdeauna au dat
rezultate fericite.
De multe ori s-a înlocuit tâmplăria şi/sau s-a vopsit în culori tari (verde,
albastru, maro închis), ba chiar şi varul alb cu care erau acoperiţi pereţii şi
care dădea o impresie de curăţenie, a fost substituit unei văruieli în culori
(albastru deschis, albastru). S-a înlocuit stuful şi papura. S-a înlăturat
prispa.
Având în vedere
aceste mutaţii, de altfel fireşti, se impune ca tradiţia să fie cunoscută, ceea
ce este posibil, în lumea contemporană, doar prin prezentarea perpetuă a
moștenirii culturale.
Portul popular din Luncaviţa
Caracteristici
generale
Portul popular din judeţul Tulcea, şi ca urmare şi cel din Luncaviţa, menţionând
că înţelegem prin acest aspect vestimentaţia din mediul rural până la 1916-1920,
se înscrie în tipologia portului popular din spaţiul dunărean, mai precis al
costumului popular al Dunării de Jos.
Elementul definitoriu, şi totodată particularizant, pentru trăsăturile portului
popular din acest areal îl constituie structura morfologică şi ornamentica.
Stilizarea motivelor, transfigurare artistică a naturii şi a cotidianului, în
genere, dar şi a imaginilor cu conţinut simbolic este realizată într-o
interpretare proprie în care se recunoaşte un stil bine conturat cu adânci
tradiţii în cultura spaţiului dunărean.
Piesele care demonstrează în mod limpede această structură unitară sunt, cu
deosebire pestelcile şi cămăşile, decorul unora şi altora înscriindu-se evident
într-un mod unitar de gândire artistică şi de realizare tehnică.
Dintre elementele comune ce leagă costumul dobrogean, si ca urmare şi cel din
Luncaviţa , de întreaga câmpie dunăreană amintim:cămaşa dreaptă – numită în
literatura de specialitate „dalmatică” – pânza învărgată („pânză cu chenar”) sau
„chirachie” ţesută din bumbac şi borangic, croiala cămăşii cu sistemele de
intercalat clinii, dar mai ales un ornament realizat cu acul (numit „bibiluri”,
„colţişori”) şi aplicat la tivuri sub formă de feston sau dantelă. Toate aceste
elemente, alături de tehnicile de cusătură de o deosebită atenţie acordată celor
mai mici detalii, aparţin spaţiului dunărean.
Un alt element comun este catrinţa, numită în acest areal « pestelcă », cu o
formulă de ornamentaţie neîntâlnită în altă parte a ţării. Un chenar dezvoltat
compus din motive geometrice se întinde pe ambele margini laterale, în sens
vertical. Variantele ce apar de la o zonă la alta din cele amintite privesc „câmpul
pestelcii” decorat în diverse sisteme, ele păstrând însă stilul ornamentului
de bază: chenarele marginale.
Din portul bărbătesc remarcăm căciula rotundă, cămaşa dreaptă, brâul foarte lat,
care se poartă roşu dar şi alb ca şi în culoarea „seină” şi pantalonii largi de
o croială specifică determinată de condiţiile climatice. O pronunţată unitate
prezintă şi hainele confecţionate din dimie, în variatele lor forme între care „ipingeaua”
numită în Dobrogea şi manta, aba (haina specifică de stepă) sau gheba
şi abăluşa scurtă. Unitatea costumului dobrogean este evidentă, acest
teritoriu reprezentând o unitară zonă etnografică, graniţele administrative ale
judeţelor neavând nimic comun cu delimitarea etnografică.
Cercetarea în teren ne-a permis să distingem unele particularităţi subzonale şi
să considerăm că tipul general al costumului de Dobrogea prezintă mai multe
variante dintre care unele apar în mod evident în zona de nord a Dobrogei, ceea
ce impune să prezentăm o tipologie a portului popular dobrogean şi să
particularizăm elementele variabile pentru Luncaviţa.
Numeroase gospodării sunt mari, prospere, bine întreţinute, ele dând o notă
optimistă, care conferă siguranţa existenţei localităţii o perioadă lungă de
timp de acum înainte. La marginea dinspre vest a localităţii a apărut un şir de
case noi, semn că satul se dezvoltă, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de
locuitori. Luncaviţa rămâne un nume de referinţă în zonă, fiind un fel de model
şi totodată un pol de dezvoltare, care va atrage locuitorii să rămână şi să
dezvolte activităţile tradiţionale, sau să introducă altele noi, poate
agroturismul, care este neglijat pentru moment, deşi potenţial ar exista cu
prisosinţă.
Trăsături ale portului popular dobrogean în raport de structura morfologică -
mobil al repartizării tipologice pe microzone
În primul rând ne va surprinde diferenţa de detaliu între pestelca din sudul şi
cea din nordul Dobrogei. În acelaşi sens vom constata o mai redusă varietate de
tipuri în portul femeiesc din sud (judeţul Constanţa) unde costumul femeiesc se
întinde unitar pe cursul Dunării de la Ostrov până la Hârşova şi o mai
pronunţată varietate în nord (judeţul Tulcea) unde distingem trei enclave
etnografice diferite.
Ø
Microzona dunăreană denumită şi Malul Gârlei, începând de
la Somova până la Dăieni ( în care se încadrează şi Luncaviţa).
Ø
Microzona Lacului Razim în est unde costumul apare cu unele variante;
Ø
Microzona centrală, cu un costum dificil de definit.
În microzona dunăreană (în care se încadrează şi Luncaviţa) elemente
diferite în raport cu portul tradiţional de pe Lacul Razim se datorează atât
tehnicii de realizare şi structurii ornamentale ale pestecei (piesă de
port femeiesc) cât şi structurii morfologice şi dispunerii ornamentelor cămăşii
femeieşti.
În acest sens subliniem faptul că în zona dunăreană pestelca are fondul ţesut în
război în două şi patru iţe iar motivele ornamentale sunt alese în război (nu
cusute) şi dispuse într-o structură compoziţională compactă, accentul căzând pe
partea de jos a pestelcii.
Cămaşa femeiască înscriindu-se în aceeaşi tipologie a cămăşii drepte „dalmatice”
prezintă în zona dunăreană „o platcă” ornamentală cu motive cusute (ceea ce
lipseşte cămăşii din zona Lacului Razim) şi nu prezintă ornamente pe poale.
Trăsături ale portului popular dobrogean
în raport de principalele elemente ale structurii morfologice
Ø
Costum femeiesc cu cămaşă dreaptă şi două pestelci (faţă, spate) – până la
sfârşitul secolului al XIX-lea
Ø
Costum femeiesc cu fustă şi pestelcă (faţă) – 1900-1920
Ø
Costum femeiesc cu
fustă – 1920~1940
Ø
Costum bărbătesc cu
cămaşă dreaptă şi lungă – până la sfârşitul secolului al XIX-lea
Ø
Costum bărbătesc cu
cămaşă scurtă şi pantaloni largi(„dulvari”) – 1900~1920
Ø
Costum bărbătesc cu
cămaşă scurtă şi pantalon drept – după 1920
Menţionăm că aceste aspecte generale de structură morfologică le întâlnim şi în
portul tradiţional din Luncaviţa, elementele particulare ale portului - pe
care-l putem numi- arhetipal, fiind subliniate mai sus.
Elemente caracteristice ale principalelor piese din costumul tradiţional
Costumul femeiesc
Costumul femeiesc
din zonă se compune din următoarele piese:
-
pe cap se poartă tulpanul (în perioada mai veche fesul roşu) care susţine
părul peste care se pune marama de borangic. La începutul secolului nostru fesul
a fost înlocuit cu tulpan de pânză iar marama cu năfrămi dreptunghiulare purtând
diverse denumiri. La ocazii deosebite, femeile se găteau cu ghiordane (fruntare)
din bani de aur, cusuţi pe o „cordică” sau ghiordane din mărgele, legate
deasupra frunţii, iar la gât purtau salbă cu bani de aur (lefţi) sau numai o
panglică cu un ban.
-
cămaşa lungă
se îmbracă direct pe cap iar peste poalele cămăşii se leagă două pestelci
alese, dreptunghiulare, una în faţă şi alta în spate, fixate de talie cu
baierele. În unele cazuri îşi mai încingeau mijlocul cu bete, peste
pestelci. În această zonă foile de pânză ale cămăşii sunt unite cu diverse
sisteme de cusătură dintre care desprindem două tehnici distincte. Prima îşi
păstrează funcţia strict practică, asigurând o trainică unire a foilor printr-o
cusătură dupăcită, executată pe dos, peste muchiile marginilor. A doua,
este cheiţa care apare numai la unirea mânecii cu trupul cămăşii, deci în
locul vizibil. La tivuri (gura, poale, mânecile cămăşii) se face un ornament –
bibiluri, colţurei, colţişori – executat cu acul care are totodată şi rol
practic, acela de a întări pânza prin acel tiv obţinut prin răsucirea pânzei.
Impresionează coloritul acestor colţişori, care apar în mod curent în
roşu şi negru, uneori albastru, alb, negru. Nu lipsesc în realizarea acestor
ornamente mărgeluşele care punctează din loc în loc valoarea estetică a acestui
ornament realizat cu acul. În microzona dunăreană, şi ca urmare şi în
Luncaviţa, structura ornamentală a cămăşii se evidenţoază prin dispunerea pe
platcă.
De asemenea, în microzona dunăreană, după 1930 apare cămaşa lungă , cu guler
drept, cu ornamente dispuse în registre (guler, piepţi, poale, mâneci) care era
dată ca dar de nuntă naşilor. În timp, acest tip de camaşă a fost purtată cu
elemente de port tradiţional conturându-se astfel o formă hibridă, dar pe care
memoria colectivitaţii a reţinut-o tot ca şi costum tradiţional.
-
pestelca
face parte din componenţa costumului femeiesc şi prin decorul ei bogat
compensează aspectul modest al cămăşii costumului tulcean. De format
dreptunghiular, pestelca aparţine categoriei catrinţelor, purtată fiind în
sens vertical, prinsă la talie cu băeri. În vechiul port dobrogean
pestelcile s-au purtat perechi – una-n faţă, alta la spate – peste poalele albe
ale cămăşii.
-
pestelca aleasă
din judeţul Tulcea a aparţinut costumului femeiesc din zona de vest, întinsă pe
un larg teritoriu pe cursul Dunării de la Somova până la Dăieni (Menţionăm că
în acest tip de pestelcă se include şi cea din Luncaviţa).
Ornamentul somptuos şi dens, ce se desfăşoară între cele două chenare laterale
şi chenarul de jos, care apare aici, îţi produce, la prima vedere, impresia unui
covor; examinat însă mai atent constatăm o organizare în ierarhia valorilor din
care se desprind două categorii (grupe) de motive: principale, care sunt
dispuse pe foaia de jos a pestelcii şi secundare, care continuă pe foaia de
sus.
Motivul principal de greutate este piscul În formă unghiulară, plasat
deasupra ghenarului de jos şi repetat în mai multe registre. Din pisc s-a
dezvoltat - pe parcursul timpului - formula de oglindă care acoperă într-o
şi mai mare densitate foaia de jos a pestelcii. Deasupra piscului (sau a
oglinzii) se întind motive mici, repetate uniform şi alternat peste întreaga
suprafaţă a câmpului care constituie grupa motivelor secundare a foii de sus.
Unele pestelci mai modeste au câmpul de sus neornamentat.
Deci este uşor de înţeles caracterul propriu al pestelcii de Tulcea, faţă de
celelalte pestelci din aceeaşi familie şi aspectul deosebit al costumului de
aici.
-
încălţămintea femeilor în ţinuta de sărbătoare sunt imineii purtaţi cu
ciorapi împletiţi din lână sau bumbac. La lucru purtau şi opinci legate cu
vânări peste obiele.
-
menţionăm marea frecvenţă a fustei ţesută din lână în patru iţe, purtată
peste poalele albe. Pestelca se purta la costumul cu fustă numai în faţă.
Costumul bărbătesc
Costumul
bărbătesc
se compune din următoarele piese:
-
pălărie
de pâslă sau pai vara şi căciulă iarna;
-
cămaşă, pantaloni, brâu, bete sau curea şi ilic;
Şi aici, ca şi pe întreaga întindere a ţării, găsim în portul popular bărbătesc
două tipuri principale de cămăşi care marchează şi o evoluţie în timp privind
croiala şi forma lor: cămaşa dreaptă şi cămaşa cu platcă. Cămaşa
dreaptă prezintă aceeaşi structură ca şi cămaşa femeiască: o foaie de pânză dusă
din faţă, peste umeri spre spate, formând trupul cămăşii cu mânecile
compuse din câte o foaie (prinse de la umeri) care sunt drepte şi largi. O notă
caracteristică a cămaşii bărbăteşti de aici ca de pe întreaga Câmpie a Dunării
este lungimea pronunţată ajungând până sub pulpele picioarelor. Acest tip de
cămaşă aparţine trecutului fiind înlocuită de la sfârşitul secolului XIX cu
cămaşa cu platcă, mai scurtă şi îmbrăcată prin introducerea în pantaloni, brâul
legându-se peste pantalon. Această cămaşă este structurată din platcă,
un dreptunghi (din pânză dublă), aşezat pe umeri şi din trupul cămăşii,
prins încreţit de platcă. Gura cămăşii este adâncă, doar gulerul a rămas drept.
Mâneca compusă din 1- ½ foi este strânsă jos cu o manşetă, denumită brăţarie
sau bantă. La subraţ găsim aceeaşi formulă cu clinii şi pava care
lărgeau cămaşa.
Faţă de cămaşa dreaptă, cămaşa cu platcă se poartă mai scurt. Foile cămăşii sunt
unite prin cusătură dupăcită executată peste muchia marginilor de pânză. Cheiţa
cu rol decorativ nu se utilizează la cămăşile bărbăteşti. Ornamentaţia cămăşii
este realizată, în primul rând prin însăşi ţesătura pânzei (la cămăşile de
sărbătoare) fie chirachie, fie învărgată cu borangic. Ornamentul cusut
apare mai rar la cămaşa de tip vechi (dreaptă), aproape singurul decor al
acesteia fiind tivul fixat cu găurele şi lucrat în alb. Decorul mai bogat este
legat de cămaşa cu platcă la care uneori piepţii sunt din borangic. Motivele
cusute tot în punct de cruce (în muscă), sunt dispuse la manşetă (brăţarie) la
bentiţa de la guler şi la piepţi. Alături de coloritul alb al decorului s-a
dezvoltat şi cusătura în roşu şi negru determinată de cele două culori în care
se fabrica arniciul.
În ceea ce priveşte brâul că lungimea brâului ajunge la 350 cm şi o lăţime de 35
cm, iar coloritul său varia între roşu (perioada mai veche), alb, negru
sau culoarea seină (în perioada recente). Decorul brâului se reduce la câteva
dunguliţe în culori contrastante cu cele ale ţesăturii de fond care sunt dispuse
la marginile lungimii brâului. Informaţiile de teren relevă că uneori brâul
roşu era ornamentat la capete şi cu alte motive decât simplele dunguliţe
dar dispariţia timpurie a unei astfel de piese nu ne-a permis depistarea unui
astfel de exemplar.
-
încălţămintea
bărbaţilor erau condurii la costumul de sărbătoare şi opincile la
muncă;
-
în timp răcoros se poartă haina de aba sau pieptare şi cojoace din
blană de oaie.
Menţonăm că aspectele de port tradiţional şi de vestimentaţie (folosim termenii
având în vedere mutaţiile intervenite în structura morfologică şi decorativă a
formei considerată arhetip)pot fi reprezentate prin documente de arhivă,
fotografii de epocă (existente încă la localnici), piese de port şi
vestimentaţie din diferite perioade şi prin care se poate releva dinamica vieţii
sociale din Luncaviţa. De asemenea se poate reconstitui o secvenţă din
ceremonialul unui obicei, astfel încât să se poată observa valenţa/funcţia
ceremonială a costumului.
Muzee în localitate - muzeul satului
În cadrul comunei Luncavița nu există un muzeu propriu zis cu specific pentru
astfel de activități, în schimb în cadrul Grupului Școlar Luncavița există sala
muzeu istoric, unde sunt prezentate descoperirile șantierului arheologic
Cetățuia Luncavița cu perioadă de studiu eneolitic aprox.5000 ani î. Hr. Tot
aici sunt prezentate publicului diferite obiecte cu importanță istorică, dovadă
a trecerii timpului și convețuirii perpetue a omului pe aceste locuri ( din cele
mai vechi timpuri și până în prezent).
În cadrul Grupului Școlar Simion Leonescu există sală expozițională cu obiecte
populare, specifice regiunii nord dobrogene (porturi populare, obiecte
artizanat, miniaturi de gospodării locale, picturi iconoclasm.
În cadrul Căminului Cultural din comună există expoziție de picturi ce aparțin
Centrului de pictură a școlii Luncavița precum și expoziție de tablouri cu
imagini distincte din comunitate.
Ansamblul folcloric Ghiocel de la Luncavița și ansamblul de colindatori
Moșoaiele reprezintă prin port popular îndeletnicirile și tradițiile comunei la
diferite manifestări culturale desfășurate în importante evenimente și locații (
Consiliul Europei, Muzeul satului la București, festivaluri cu renume național
și internațional ).
În cadrul sălii muzeale din cadrul școlii din Luncavița precum și în cadrul
Căminul Cultural Luncavița, domeniul ocupaţiilor şi meşteşugurilor poate fi
reprezentat prin documente de arhivă, prin naraţiuni bazate pe memoria
colectivităţii, prin C.D-uri, D.V.D-uri, filme etnografice cu secvenţe din
practicarea unui meşteşug sau a unei ocupaţii, iar pe de altă parte prin
expunerea de piese de instrumentar tipic pentru respectivele ocupaţii şi
meşteşuguri şi care se mai găsesc în localitate (cercetările din 2007 şi 2008
relevă acest fapt). Considerăm că expunerea roţii olarului şi chiar
reconstituirea unui atelier de olărie constituie una din priorităţile
administrațieilocale din Luncaviţa. Marca identitară va fi astfel performată la
nivel muzeistic.
Tradiții și obiceiuri
Obiceiuri tradiţionale din Luncaviţa
În ansamblul culturii populare tradiţionale, obiceiurile formează un capitol
important fiindcă întreaga viaţă a omului, munca lui din timpul anului şi
diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii lui şi cu întruchipările
mitologice erau şi în trecut întreţesute cu obiceiuri.
În colectivităţile tradiţionale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieţii.
Respectarea lor, practicarea lor după rânduiala îndătinată imprima vieţii
colective, familiei şi în general vieţii sociale a satului o anumită cadenţă.
Aceeaşi mentalitate o
regăsim şi în comunitatea tradiţională din Luncaviţa, fapt ce ne permite
să relevăm câteva caracteristici ale obiceiurilor din arealul nord- dobrogean,
în care se include şi Luncaviţa, subliniind particularităţi ale localităţii ce
ne stau în atenţie.
Folcloristica a grupat în general obiceiurile calendaristice în patru cicluri
care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de
toamnă şi de iarnă.
Obiceiurile de Anul Nou
Sărbătorile de iarnă sunt legate de schimbarea anului. Ele se desfăşoară între
24 decembrie şi 7 ianuarie. Repertoriul lor bogat cuprinde: colindele,
pluguşorul, urarea cu sorcova, jocurile cu măşti, cântecele de stea. Venind din
lumea obştilor săteşti, colindele sunt cântece de urare ce exprimă în versuri şi
melodii de mare frumuseţe, bucuria întâmpinării Anului Nou, toate speranţele ce
se leagă de el.
În judeţul Tulcea, la fel ca în toate satele din Dobrogea şi în întreg
teritoriul ţării, ciclul sărbătorilor de iarnă şi-a păstrat viabilitatea până în
zilele noastre (cu unele mutaţii fireşti) şi au acelaşi caracter de urare pentru
belşugul anului viitor.
Colindatul şi uratul în satele dobrogene se desfăşoară după acelaşi ritual ca şi
în celelalte zone ale ţării.
Flăcăii erau împărţiţi în cete. Aceştia colindau la fereastră şi erau primiţi de
gazdă în casă, căci fiecare flăcău din ceată mergea la fata cu care era în
vorbă. Gazda îi omenea, cinstindu-i cu băutură şi mâncare dându-le în
acelaşi timp darurile pregătite în acest scop: colaci şi bani.
Ceata de colindători îşi pregătea repertoriul adunându-se şi repetând, începând
cu aproximativ două – trei săptămâni înaintea Crăciunului.
În seara de Ajunul Crăciunului, cetele de colindători se deplasau pe uliţă cu
cântece şi strigături.
In ceea ce priveşte colindatul în comuna Luncaviţa, menţionăm ca marcă
identitară colindatul cu măşti, performat în obiceiul numit « Moşoiul » ( « Moşoii »),
practicat în seara Ajunului de Crăciun.
Se impune atenţiei costumul – mască alcătuit din cojoc purtat cu lâna pe faţă,
tălăngile prinse la brâu şi masca de faţă compusă din diverse materiale. Fastul
este dat de panglicile şi oglinzile care împodobrsc masca de faţă. Personajul –
moşoi era însoţit de colindători sau de grup de « moşeicuţe » care aveau şi ele
uno anume costumaţie. Obiceiul, care se păstrează şi astăzi, chiar dacă cu unele
modificări, îmbină magicul şi ludicul. Având în vedere că nu se mai întâlneşte
în altă localitate din Dobrogea, de aceea il considerăm marcă identitară pentru
Luncaviţa.
Uratul (pluguşorul) se desfăşura în seara Ajunului de An Nou, practica acestui
obicei având deasemenea caracter de bun augur. Uratul flăcăilor este precedat de
pluguşorul copiilor. Ceata de urători este formată din mai mulţi flăcăi,
fiecare cu rolul său şi cântarea este însoţită de singurul instrument muzical:
buhaiul mai mult un cadru familial sau mai restrâns decât altă dată în viaţa
comunităţii rurale.
Obiceiuri de primăvară
Obiceiurile legate de primăvară marcau diferitele etape în desfăşurarea vieţii
săteşti legate de sărbătorile mai importante ale ciclului calendaristic de
primăvară.
Legătura între vechea şi noua dată a începutului de an apare şi prin faptul că
prin unele părţi din ţară fetele îşi ghiceau norocul, îşi făceau de ursit,
la 1 martie la fel ca şi în noaptea de Anul Nou.
Ziua de 1 martie nu se impune în atenţia noastră prin obiceiuri deosebite;
legatul pomilor cu aţă roşie, credem că este de dată mai recentă.
Printre obiceiurile de peste an şi nelegate de date fixe sunt: Paparuda,
Caloianul, care s-a practicat în întreaga Dobroge iar cercetările noastre o
atestă ca practicându-se până în jurul anilor 1940-1945 şi în comuna Luncaviţa.
Spre deosebire de alte zone în care obiceiul se practica legat numai de perioada
de secetă, în acest areal se desfăşura în a treia joie după Paşte.
Cu o duminică înainte era aleasă între fete Paparuda (întâlnim şi
varianta Paparuvă). În ziua fixată pentru desfăşurarea obiceiului, se
forma un alai de 6-7 fete între 10-15 ani. Erau înpodobite cu ştevie iar cea
care era Paparuda era legată cu trei rânduri de ştevie şi o coroniţă din aceeaşi
plantă. Alaiul mergea în întreg satul, intra în curţi iar gazdele stropeau cu
apă fetele din alai. Cântecul Paparudelor era o incantaţie pentru ploaie:
Paparuvă, ruvă, le/ Sari în sus la nouraşi/ Să dau drumul ploilor/ Ca să-mi
ploaie grâiele/ Grâiele câr brâiele/ Păpuşoaiele cât casele/ Şi mălaiele în
toate gunoaiele.
Stropitul cu apă este o acţiune obişnuită obiceiurilor legate de agricultură, în
general menită să aducă rodirea iar în acest caz să ajute la rodire prin
provocarea ploii. Pe lângă invocarea ploii, incantaţia Paparudelor este totodată
şi o urare de fertilitate.
Caloianul,
legat de obiceiul Paparudei, era tot un obicei de invocare a ploii care
se practica până prin jurul anilor 1940-1950, în vreme de secetă. Cercetările
noastre evidenţiază practicarea acestui obicei în etape. Păpuşa de pământ căreia
i s-au făcut toate părţile trupului uman este îngropată în ziua în care se făcea
Paparuda şi dezgropată a doua săptămână. Semnificaţia îngropării sau aruncării
în apă a păpuşii este legată de mitul Zeului vegetaţiei care moare şi învie.
Dintre obiceiurile tradiţionale nelegate de date fixe însă dependente de
desfăşurarea muncilor agricole, amintim obiceiurile legate de ieşitul la arat,
la seceriş, sau legate de alte munci agricole.
Una dintre cele mai importante
sărbători ale comunei și ale nordului Dobrogei, este SĂRBĂTOAREA TEILOR, fiind
alături de Sărbătoarea Moșoaielor cele două axe ale activităților tradiționale
luncăvițene.
Terminarea secerişului impunea desfăşurarea unui alt obicei. Din primele spice
secerate se făcea barba de grâu sau barba lui Dumnezeu care era păstrată
până la începutul muncilor agricole din anul următor sau până chiar la următorul
seceriş. Sfârşitul secerişului este prilej de bucurie a întregii colectivităţi.
Obiceiurile legate de vârstele omului
Pe lângă sărbătorile de peste an, se păstrează sau s-a păstrat până de curând
numeroase obiceiuri în legătură cu momentele mai importante din viaţa omului, cu
naşterea, cu trecerea în rândul flăcăilor de însurat sau a fetelor de măritat,
cu căsătoria şi cu moartea.
Cercetările efectuate privind obiceiurile legate de viaţa omului, relevă, pentru
arealul comunei Luncaviţa, practicarea aceloraşi ceremonialuri ca în întreg
arealul nord-dobrogean. În acest sens amintim : obiectele cu valoare magică
pusă în apa de la scăldătoarea copilului, legatul miresei în
ceremonialul nunţii, pomul mortului în obiceiul înmormîntării. Micile
diferenţieri percepute în cercetare nu pot fi considerate însă mărci identitare.
Ocupaţii tradiţionale
O primă caracteristică a ocupaţiilor tradiţionale din Luncaviţa, ca de pe
întreg spaţiul românesc este profilul lor mixt impus de cerinţele variate
ale traiului, pe de o parte, iar pe de alta de caracterul autarhic pe care l-a
avut, de-a lungul secolelor, gospodăria ţărănească.
De timpuriu au apărut şi meşteşugurile ţărăneşti, ca ocupaţii complementare.
Unele au tradiţii străvechi pe teritoriul patriei noastre, îndeosebi prelucrarea
lemnului, prelucrarea lutului, prelucrarea metalelor ceea ce a dus la existenţa
în comunitatea tradiţională, şi implicit la Luncaviţa, a meşterilor
dulgheri, tâmplari, fierari, olari.
Potrivit criteriului importanţei ocupaţiilor în viaţa poporului român cât şi a
celui privind modurile de prelucrare a resurselor naturale distingem:
ocupaţii principale sau de bază; ocupaţii secundare; ocupaţii
casnice (industrie casnică textilă) şi meşteşuguri ţărăneşti.
Ocupaţiile principale
au fost întotdeauna agricultura şi creşterea animalelor. Ele au
asigurat existenţa populaţiei de-a lungul timpului. Ocupaţiile secundare
au fost practicate ocazional în toate zonele. Prin ele oamenii oamenii şi-au
procurat hrana suplimentară sau au constituit surse complementare de venit. Aşa
au fost vânătoarea şi pescuitul care s-a menţinut ca îndeletnicire principală
în satele din lungul Dunării,( vezi şi Luncaviţa) litoralul
Mării Negre, Delta Dunării.
Ocupaţiile casnice
(industria casnică textilă) au satisfăcut cerinţele zilnice traiului, ele
constând în preluctarea neîncetată a produselor alimentare, textile etc., în
pregătirea hranei, confecţionarea îmbrăcămintei.
În ceea ce priveşte localitatea care ne stă în atenţie menţionăm faptul că
întâlnim gospodării mixte în sensul că în structura lor, aceste gospodării
cuprind construcţii anexe, instrumentar şi unelte care demonstrează practicarea
mai multor ocupaţii: cultivarea pământului, creşterea animalelor, legumicultura
şi viticultura, vânătoarea, apicultura, sericicultura, pescuitul, prelucrarea
fibrelor vegetale (papura, stuful ).
Cercetările efectuate în Luncaviţa relevă, pe de o parte practicarea unor
ocupaţii tradiţionale chiar dacă, deseori, cu alte mijloace, iar pe de altă
parte existenţa unui instrumentar tradiţional pentru practicarea acestor
ocupaţii (instrumentar agricol, viticol, piscicol), dar şi ateliere
meşteşugăreşti ( ex.atelier de tâmplărie, atelier de împletituri papură).
Se impune atenţiei pentru practicarea meşteşugurilor în Luncaviţa,
olăritul.Din această perspectivă – putem considera- că acest meşteşug este o
marcă identitară pentru Luncaviţa, care afost printre foarte puţinele centre
de olărit din Dobrogea, alături de Alba şi Dorobanţu.
Situația actuală în Comuna Luncavița a tradițiilor și obiceiurilor reînviate din
grija autorităților locale, poate fi structurată pe calendarul unui an astfel:
1.
Sărbătoarea BOBOTEZEI la Luncavița - 6 ianuarie
Se desfăşoară în centrul comunei, la Biserică şi pe străzile principale. În faţa
Primăriei Comunei este amenajată o scenă unde agricultorii aduc produse constând
în cereale, furaje şi alte produse ce vor fi acordate participanţilor la
întrecerea tradiţională a cailor cu participanţi din cele două localităţi,
Luncaviţa şi Rachelu, întrecere ce simbolizează începutul anului pentru
agricultori și înviorarea animalelor. Animalele sunt botezate pe scenă de către
preoţii comunei, iar autorităţile locale oferă diplome şi alte premii. Cetăţenii
se înveselesc alături de un vin fiert tradiţional.
2.
GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
– 3 februarie
Ca o recunoaștere a zonei turistice, Școala Luncavița s-a transformat în Grup
Școlar Simion LEONESC cu profil de lucrător în agroturism, unde elevi din județ
sunt specializați pentru a lucra în acest sector.
În cadrul Grupului Școlar funcționează Centrul de Pictură pe sticlă, sala muzeu
de Etnografie și Istorie Luncavița precum și Laboratorul de Gastronomie locală.
De ziua școlii se sărbătoresc anii pe care şcoala îi împlineşte de la
înfiinţarea ei (1878). Se acordă distincţii cadrelor didactice, elevilor şi
altor persoane care au contribuit la dezvoltarea învăţământului luncăviţean. Are
loc un program cultural – artistic.
3.
Sărbătoarea DRAGOBETELUI – 24 februarie
Are loc în incinta Casei de Cultură Rurală Luncaviţa, unde elevi ai şcolilor din
comună participă la un concurs cu teme tradiţionale legate de sărbătoare.
Participă Ansamblul Ghiocel de la Luncaviţa precum şi alţi invitaţi care vor
cânta şi dansa.
4.
Sărbătoarea PAŞTELUI
Se desfăşoară în zonele verzi ale Comunei Luncaviţa, rezervaţiile Pădurea de
Tei, Valea Fagilor din Parcul Naţional Munţii Măcinului şi Lunca Dunării. Tineri
din comună şi turişti se întrec în a face cea mai bună ciorbă de peşte şi miel
la ceaun. Formaţii de muzică locale şi străine se amplasează în locuri puse la
dispoziţie de autorităţile Comunei Luncaviţa.
5. Paparuda
– CALOIANUL – a treia zi, după Paște
Copiii se organizează într-un ritual de înmormântare, cu preot, cu alai, cu
bocitori, iar din lut confecţionează o păpuşă, (Caloianul), pe care îl conduc la
o albie de râu, în baltă, etc.
6. Ziua
Eroilor Neamului. Înălțarea
După slujba Înalţării de la Biserică, evenimentul se desfăşoară în faţa
Monumentului Eroilor Neamului, construit în anul 1920. Are loc slujba de
pomenire a eroilor, spectacol cultural-artistic oferit de profesori, elevi şi
alţi participanţi, înmânarea de diplome post-mortem, diplome eroilor care
trăiesc din cele două războaie mondiale şi noilor eroi de pe fronturile moderne
NATO, sau ONU.
7. Ziua
Parcului Național Munții Măcinului – 27 mai
În pădurea Valea Fagilor din Comuna Luncaviţa (PNMM) se desfăşoară această
activitate la care participă echipaje de toate vârstele din localităţile vecine
PNMM. Concurenţii răspund la întrebări legate de flora şi fauna ariei protejate
şi organizează manifestări tradiţionale fiecărei comune în parte.
8.
Sărbătoarea TEILOR LA LUNCAVIȚA – 28, 29 iunie, Sfinții Petru și Pavel
Este una dintre cele mai importante sărbători ale comunei și ale nordului
Dobrogei, fiind alături de Sărbătoarea Moșoaielor cele două axe ale
activităților tradiționale luncăvițene. Într-un spațiu cât mai larg, de regulă
pe stadionul de fotbal, se desfășoară în zilele de sâmbătă și duminică cele mai
apropiate de Sf. Petru și Pavel, un eveniment închinat teilor și mierii de
albine, ofrandă adusă acestor bogății aflate în teritoriul administrativ al
comunei (aprox. 2500 de hectare de pădure cu tei).
În fiecare an, în prima zi din cele două ale Sărbătorii Teilor la Luncavița,
are loc FESTIVALUL ”PUIU SPIRU - SUFLETUL CÂNTECULUI NORD DOBROGEAN”.
Puiu Spiru este rapsodul popular compozitor și interpret local, compozitor a
peste 200 de piese (geamparale, doine, hore, sârbe populare) personalitate
județeană datorită moștenirii culturale lăsate, prins între personalitățile cu
renume județean în Studiul Carte Personalități tulcene scrisă de Ioan
Culce.
Participă anual peste 5000 de persoane de toate vârstele alături de apicultori
din toate colțurile țării și nu numai. Se servește țuică și miere de albină,
alături de caș proaspăt, vin din localitate, de ciorbe de pește, miel sau purcel
la ceaun, etc. Formații de toate genurile muzicale din Dobrogea și din celelalte
zone ale țării dau culoare marelui eveniment. Sunt acordate Distincții de
Recunoștință și Diplome de ”Cetățean de Onoare al Comunei Luncavița” tuturor
celor care reprezintă modele demne de urmat în viață și viitor.
Ansamblul folcloric Ghiocel de la Luncavița introduce prin dans și
cântece, lumea prezentă, în atmosfera de sărbătoare.
Sunt acordate Distincţii de Recunoştinţă şi Diplome de „Cetăţean de Onoare al
Comunei Luncaviţa” tuturor celor care reprezintă modele demne de urmat în viaţă
şi viitor. Sărbătoarea se termină cu foc de artificii și cântări a formațiilor
locale.
9.
Observatorul Astronomic Luncavița – luna iulie
Prin colaborare cu Muzeul de Științe ale Naturii și a Observatorului Călin
Popovici Galați, în fiecare an are loc tabăra de astronomie pe Dealul
Pietrișului din Parcul Național Munții Măcinului. Sunt amplasate telescoape
portabile, unde sunt invitați să participe de la specialiști, turiști la simpli
cetățeni, sau elevi. Autoritățile locale pun la dispoziție microbuze, care
transportă în fiecare seară iubitorii cerului, care la Luncavița prezintă cele
mai multe nopți senine din România.
10. Sărbătoarea
Sfintei Marii - 15 august
Se desfășoară în zonele verzi ale Comunei Luncavița, rezervațiile Pădurea de
Tei, Valea Fagilor din Parcul Național Munții Măcinului și Lunca Dunării. Tineri
din comună și turiștii se întrec în a face cea mai bună ciorbă de pește și miel
la ceaun. Formații de muzică locale și străine se amplasează în locuri puse la
dispoziție de autoritățile Comunei Luncavița.
11. Ziua TID (
Turneu International Dunărea ) la Luncavița – septembrie
Este cel mai lung turneu de caiac – canoe din lume cu peste 2500 de kilometri
parcurși din Germania, localitatea Iugolstadt și până în România la Sfântu
Gheorghe. TID a început să fie organizat din anul 1956 pe distanța dintre
Bratislava și Budapesta, apoi, între 1967 și 2007, punctul final în Bulgaria, la
Silistra. Din 2007, la TID participă și țara noastră cu peste 25 de împătimiți
ai acestui sport. La începutul lunii septembrie, peste 120 de persoane din peste
60 de țări, ajung pe Dunăre la Luncavița în dreptul Milei 62. Aici, Comuna
Luncavița îi întâmpină pe un mini – port dunărean, special amenajat, cu toate
condițiile civilizate de campare (toalete ecologice, pubele, apă, etc.)
Participanții la turneu rămân peste noapte în corturi, nu înainte de a se
înfrupta din gastronomia locală luncăvițeană și de a asculta, dansa și cânta
alături de ansamblul ”Ghiocel de la Luncavița”, de cetățenii comunei și de alte
surprize oferite de organizatorii locali.
12. Cupa
recoltei la fotbal – Veteranii (OLD-BOYS)
Octombrie a fiecărui an sub patronajul sportului, alături de producători
agricoli și de autoritățile locale, ong-uri este sărbătorită la Luncavița prin
competiție fotbalistică la care participă locuitorii în vârstă de peste 40 de
ani din Luncavița, și vecinătăți. Timp de o săptămână competitorii se întrec pe
stadionul Comunei Luncavița. Sunt acordate produse agricole, diplome, cupe,
medalii, iar festivitatea se încheie cu o masă tradițională la care participă
peste 300 de persoane și unde cântă formații locale.
13. Pomul de
iarnă. Moș Niculae – 6 decembrie
Printr-o colaborare de ani de zile a autorităților, Asociațiilor locale Natura
Zâmbește, Partizanul Luncavița, Viața Zâmbește, cu fundațiile britanice Mustard
Seed Relief Mision și Baby AID, se acordă anual pom de iarnă tuturor elevilor
școlilor din comună (700 persoane). Împreună cu asociații londonezi, are loc un
spectacol artistic-cultural, și un concurs de gastronomie locală. Se acordă
distincții și premii.
14. Sărbătoarea
Moșoaielor la Luncavița. Crăciunul 6 decembrie – 6 ianuarie
Decembrie vine la Luncavița din cele mai vechi timpuri, lăsând o amprentă
intrată în genele și sângele fiecărui cetățean fie el adult sau copil. Luncavița
trezește în decembrie tradiția, prezentul și viitorul.
Moșoiul și Moșoicuța, unice făpturi în țară, reprezintă cele mai arhaice forme
ale creștinismului, alungătorii tuturor relelor și nenorocirilor care încearcă
să încheie anul și să contamineze noul an, care abia se zărește. Moșoiul are
rolul de a ”curăța” sufletul de rău, de a primeni conștiințele noastre, și mai
ales de a vesti și slăvi Nașterea Mântuitorului. Moșoiul apără și sfințește casa
gospodarului, o pregătește atât pentru Nașterea Domnului dar și pentru noul an
care începe să se zărească.
Este a doua mare sărbătoare a Comunei Luncavița, unde moșoiul, marcă
înregistrată, plasează localitatea în unicitate și continuitate. Pregătirea
măștilor, a colindelor, a dansului ritualic, a paradei de Ajun, etc. reprezintă
etapele acestei mari sărbători.
Ansamblul Moșoaiele participă anual la cele mai mari evenimente, spectacole de
radio și televiziune atât în țară cât și în străinătate. Moșoiul luncăvițean a
colindat de-a lungul timpurilor numeroase instituții de prestigiu: Consiliul
Europei de la Strasbourg, Muzeul Satului, Parlamentul României, Primăria
Capitalei, etc.
Parada din seara din Ajunul Crăciunului este monumentală, asistată de mii de
oameni.
Luncavița se traduce în decembrie: MOȘOAIELE
15. Strâns
legată de toate activitățile tradiționale luncăvițene este Ansamblul popular
Ghiocel de la Luncavița.
Ansamblul profesionist format din 50 de dansatori și cântăreți, cu sediul în
Casa de Cultură Rurală din localitate, prezintă Luncavița în cântec și dans
Nord dobrogean la diverse activități ori concursuri obținând premii atât la
nivel național cât și internațional (Peștișorul de Aur). Ansablul participă
activ la toate concursurile naționale și invitații din străinătate obținând până
în prezent numeroase distincții și premii importante. Ansamblul însoțește dea
lungul anului toate activitățile tradiționale din comunitate fiind gazdele de
primire a comunei noastre.
Cu renume local, județean, și național, cu prezentări tv și radiodifuziune în
ultimii ani, Ansamblul popular Ghiocel de la Luncavița a reprezentat prin cântec
și dans România la evenimente internaționale ori prezentări în cadrul
Parlamentului European de la Strasbourg.
Activitatea culturală a comunei Luncavița este dată de bogăția tradiției și a
obiceiurilor locale menținute prin diverse instrumente ca:
- Factor
uman (administrația locală, meșteșugari locali, Ansamblul Folcloric Ghiocel de
la Luncavița, Ansamblul de Colindători Moșoaiele)
-
Infrastructura locală prin :
a. Căminul
Cultural (casa de cultură rurală) instituție reabilitată cu finațare
guvernamentală dar care necesită o nouă zugrăveală și dotare cu infrastructură
culturală (instrumente muzicale, sonorizare, antifonaj, costume populare,
iluminat specific activităților, etc.)
b. Grupul Școlar
Simion Leonescu Luncavița, liceu cu specializare în agroturism si săli muzeale
de istorie, etnografie, pictură.
c. Laboratorul
de îndeletniciri agroturistice al Grupului Școlar Luncavița.
d. Asociația
sportiv culturală Partizanul Luncavița
e. Primăria
Comuna Luncavița prin zeci de proiecte depuse și orientarea strategiei de
dezvoltare locală pe potențialul dat turism
f. Biblioteca
Luncavița ce funcționează la parametri moderni cu fond de carte numeros,
infrastructură IT și conexiune la Internet
g. Punctul de
Acces Public la Informațe Luncavița, centru de informare al cetățenilor de unde
se pot afla informații cu privire la bogatul fond cultural deținut dar și
vizualiza expoziție de fotografii, viziona filme ori asculta muzică toate cu
specific luncavițean.
Comuna Luncavița deține în momentul de față o monografie actualizată elaborata
de catre Institutul de Cercetări Eco – Muzeale Tulcea prin proiectul CEEX –
CERES.
SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ
SOCIALĂ
La nivelul Comunei Luncavița, serviciul de asistență medicală
permanentă, funcționează în Dispensarul Uman Luncavița unde își desfășoară
activitatea în bune condiții șapte cadre medicale și opt asistente medicale,
având un program de lucru 24 din 24. Permanența medicală a fost asigurată în
umra demersurilor realizate de autoritățile locale, la cerința cetățenilor
comunei și a celorlalte localități vecine. De asemenea, în comună funcționează
și un cabinet de stomatologie, având un program de trei zile pe săptămână, între
orele 7-12, o farmacie umană și una veterinară.
Serviciul de
asistenţă socială este autorizat, organizat şi funcţionează ca serviciu
public, fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de specialitate al
primarului comunei Luncavița. Misiunea serviciului este de a asigura activitatea
de prevenţie şi intervenţie primară pentru persoanele singure şi familiile
aflate în dificultate.
Scopul este îmbunătăţirea calităţii vieţii acelor beneficiari care nu au
posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal şi
decent de viaţă.
Asistenţa socială se realizează prin acordarea de prestaţii sociale şi
furnizarea de servicii sociale.
Principalele obiective:
·
Asigurarea de servicii sociale de calitate, flexibile, respectând standardele
generale în domeniu.
·
Informarea continuă a beneficiarilor referitor la serviciile şi prestaţiile
sociale acordate.
·
Colaborări cu instituţii publice şi ONG-uri în domeniu.
·
Implementarea unor măsuri de prevenire a marginalizării sociale, a situaţiilor
de risc şi a dependenţei de sistemul de protecţie socială.
Domeniile de activitate:
·
Protecţia copilului şi familiei;
·
Protecţia persoanelor vârstnice;
·
Protecţia persoanelor cu handicap;
·
Protecţia persoanelor fără adăpost;
·
Protecţia persoanelor şi familiilor cu venituri mici;
În comuna Luncavița se regăsesc următoarele cazuri de asistență socială:
- număr familii sărace cu mulți copii: 30 de familii
- număr de familii și persoane beneficiare de ajutor social: 70 de familii, 125
de persoane
- număr de asistenți personali: 39 persoane
- număr persoane care primesc indemnizații pentru persoane cu handicap: 10
persoane
- număr de dosare persoane cu handicap înregistrate la primărie: 110 persoane
- număr de familii care au beneficiat de ajutor de încălzire în anotimpul rece
2010 – 2011: 534 familii.
CALITATEA GENERALĂ A VIEȚII
Dezvoltarea durabilă și calitatea vieții în Comuna Luncavița este măsura luată
de autoritățile locale pentru ca fiecărui individ, locuitor al comunei să i se
asigure condiții:
- să se dezvolte într-un mod sănătos și să obțină o educație adecvată,
- să trăiască într-un mediu curat,
- să trăiască într-o societate echilibrată și în siguranță,
- să folosească într-o manieră responsabilă resurse non-regenerabile pentru a nu
le epuiza și implicit lăsând viitoarele generații fără posibilitatea de a le
folosi.
Pentru aceasta trebuie să analizăm accesul la utilități:
Rețeaua de
alimentare cu energie electrică
Rețeaua de alimentare cu energie electrică din comuna Luncavița este
administrată de operatorul SC Enel Distribuție Dobrogea la care sunt racordate
un procent de 99% de gospodării din numărul de 1750 de gospodării existente.
Rețeaua de
alimentare cu apă
Rețeaua de alimentare cu apă existentă atât în localitatea Luncavița cât și în
satul Rachelu furnizează celor 1750 de gospodării din comună apă în regim non –
stop. Lungimea rețelei de alimentare cu apă pentru transport și distribuție este
de 54 de km oferind posibilitatea fiecărui cetățean să se racordeze și să
beneficieze de apă potabilă.
Rețea de canalizare si stație de epurare
În comuna Luncavița rețeaua de canalizare se întinde pe o distanță de 8 km, la
aceasta fiind racordate doar 77 de gospodării din cele 1750 existente în
comună. Procentul de racordare al gospodăriilor ce se pot racorda la rețeaua
existentă este de 25%. În anul 2011 s-a obținut finanțare pentru implementarea
proiectului ”Extindererea rețelei publice de apă uzată din localitatea Rachelu,
comuna uncavița, județul Tulcea.
Stația de epurare a comunei Luncavița funcționează din vara anului 2009 în
condiții de eficiență putând capta apele reziduale și menajere în proporție de
100% din ceea ce ar putea produce toate gospodăriile din comună.
Încălzire termică centralizată
În comuna Luncavița nu există rețea de gaz metan însă autoritățile locale caută
soluții de termoficare centralizată prin diferite studii (eolian, fotovoltaic,
gaz metan, peleți, etc)
Încălzire termică cu centrale proprii
Încălzirea fiecărei gospodării se face individual atât prin sobe cât și prin
centrale proprii care se încălzesc cu combustibil solid. Sunt prezente și
centralele electrice la unele gospodării.
Căi de acces in localitate
Comuna Luncavița este străbătută de drumul european E 87 care este și drum
național (DN 22) și drumul județean DJ 222A –Luncavița – Valea Fagilor – Nifon -
Horia. Întreaga comună are propria rețea de drumuri stradale (comunale) cu o
lățime medie de 4 m amenajate, pietruite și întreținute permanent.
Comuna Luncavița are în derulare un proiect pentru asfaltarea arterei principale
de drumuri de interes local pe o distanță de 3.76 km prin Ministerul Dezvoltării
Rurale și Turismului. (PNDI)
Există oportunitatea de pietruire a drumurilor agricole din comuna Luncavița
prin accesarea fondurilor disponibile în cadrul Măsurii 1.2.5. "Îmbunătăţirea şi
dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi
silviculturii".
Telefonie fixă, mobilă Orange, Vodafone
Comunitatea locală beneficiază de telefonie fixă și mobilă în regim
preferențial de la societăți private printre care amintim: Romtelecom, cablu,
Orange, Vodafone, RDS .
Sistemul de transport în localitate
Transportul în localitate este favorizat de infrastructura de care beneficiază
cetățenii în momentul de față, respectiv de cele două noduri rutiere importante
ce traversează comuna - drumul european E 87 care este și drum național (DN 22)
și drumul județean DJ 222A –Luncavița – Valea Fagilor – Nifon - Horia .
Transportul public în interiorul localității nu există cu excepția celor două
microbuze școlare care efectuează transportul elevilor dintr-o localitate în
alta respectiv la diferite activități extrașcolare .
Transportul privat care face legătura cu alte localități și orașe este bine
dezvoltat acesta funcționând după un program stabilit între autoritatea publică
și operatorul care efectuează transportul. Pentru buna desfășurare a serviciului
de transport autoritatea locală are amplasate 3 stații de microbuz/autobuz în
localitatea Luncavița și 2 în satul Rachelu, stații pe care le întreține
săptămânal.
Salubrizarea
Comuna Luncavița are înființat Serviciul Public de Salubrizare încă din anul
2007. La început serviciul a funcționat în gestiunea directă a Comunei Luncavița
urmând ca în aprilie 2010 Consiliul Local să aprobe delegarea gestiunii
serviciului public de salubrizare prin contract de concesiune operatorului
economic SC Compania Romprest Service SA.
Operatorul economic căruia i-a fost concesionat Serviciul Public de Salubrizare
al Comunei Luncavița deține toate autorizațiile necesare prestării serviciului,
respectiv licența de funcționare ANRSC .
Serviciul funcționează în baza Regulamentului Serviciului, Caietului de Sarcini,
indicatorilor de performanță și a contractului de concesiune și constă în
precolectarea deșeurilor de către cetățeni atât în recipiente proprii cât și la
containerele amplasate în localitate, urmând ca săptămânal acestea să fie
colectate și transportate la rampa ecologică din Tulcea. În instituțiile
publice este instituită, potrivit legii 132/2010, colectarea selectivă a
deșeurilor, aceasta fiind gestionată tot de SC COMPANIA ROMPREST SERVICE SA în
baza contractului de concesiune.
Exista oportunitatea de intrare in funcțiune a managementului integrat al
deșeurilor respectiv de gestionare directă prin accesare fonduri ceea ce ar
determina funcționarea serviciului cu cheltuieli mai scăzute.
Energia regenerabilă: solară, eoliană, biomasa,
geotermală, biocombustibilii
Există oportunitatea utilizării energiei regenerabile solare și a celei eoliene
prin accesare de fonduri europene cu finanțare nerambursabilă.
Ex: Parc energetic solar – fotovoltaic pentru producerea de energie electrică
din surse regenerabile, în folosul comunității din Luncavița jud. Tulcea,
proiect depus de comuna Luncavița care este în faza de evaluare la autoritatea
de management
Publicat la 02 Noiembrie 2012 | 5177 citiri
