|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 
   |
Membra a Asociatiei Comunelor din Romania din anul 2004 | Info Contact institutii din comuna Luncavita
Informații și documente oficiale ale Comunei LuncavițaInformații și documente oficiale ale Comunei Luncavița puteți găsi în Monitorul Oficial Local, la link-ul
https://emol.ro/luncavita-tl sau accesând legăturile din partea din dreapta paginii Despre LuncaviÅ£a2. Societatea și culturaSITUAȚIA DEMOGRAFICĂ
Populaţia totală cu domiciliul în Comuna Luncaviţa, judeţul Tulcea, la sfârșitul anului 2010 a fost în număr de 4457 persoane, din care femei 2186 persoane, iar bărbați 2271 persoane. Populația comunei Luncavița este în totalitate de naționalitate română.
Făcând o analiză a evoluției populației, constatăm următoarele: La recensământul din 1966 populaţia Comunei Luncaviţa era de 7180 de locuitori şi era repartizată, pe sate, astfel: Luncaviţa 47%,Văcăreni 30,1% şi Rachelu 22,0%.
Populaţia comunei, la 1 iulie 1971, era de 7631 locuitori (3842 de sex masculin şi 3789 de sex feminin). Populaţia Comunei Luncaviţa a cunoscut valori uşor crescătoare în perioada 1970 - 1980; după 1980, se constată scăderea numărului de locuitori, ca urmare a procesului de migrare a populaţiei către oraşele ce ofereau locuri de muncă în număr din ce în ce mai mare. De asemenea, este evident fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în satele comunei. Totuşi, la finele intervalului 1980 - 1990, numărul de locuitori ai comunei Luncaviţa cunoaşte creşteri relative.
Datele privind populaţia comunei în perioada 1970 – 2002 se relevă din tabelul nr.6.
Tabelul nr.6. Numărul de locuitori ai Comunei Luncaviţa în perioada 1970-2002 (având în componență și localitatea Văcăreni)
Figura. nr.1. Evoluţia numărului de locuitori ai Comunei Luncaviţa în perioada 1970- 2002
Pentru perioada 2003-2010, populaţia comunei Luncaviţa a cunoscut valori descrescătoare, numărul populaţiei scăzând, ajungându-se astfel de la 4678 locuitori în anul 2001, la 4457 locuitori în anul 2010. ÃŽn anul 2003 s-a înregistrat cea mai mare scădere a numărului de locuitori, de la 7095 în 2002, la 4678 locuitori pentru 2003, datorită faptului că localitatea Văcăreni s-a desprins de Comuna Luncavița, prin reorganizarea acesteia (Legea nr. 471 din 12.11.2003). De asemenea, în anul 2009 s-a înregistrat din nou o scădere a populației Comunei Luncavița, de la 4629 de locuitori, până la 4475 de locuitori, acest indicator menținându-se și în prezent pe o traiectorie descendentă.
Tabelul nr. 7. Numărul de locuitori ai comunei Luncavița în perioada 2003 – 2010
Figura nr. 2. Evoluția numărului de locuitori ai Comunei Luncavița în perioada 2003 -2010
Tabelul nr. 8. Număr de nașteri, decese și căsătorii în comuna Luncavița în perioada 2008 -2010
Se observă în tabelul anterior că în perioada 2008 – 2010 în Comuna Luncavița s-a înregistrat în fiecare an un spor natural negativ. Astfel, procesul de îmbătrânire și scăderea naturală a populaţiei, constituie principalii factori ai declinului populaţiei în mediul rural și în Comuna Luncavița.
Migrarea în străinătate are implicaţii economice şi sociale majore, din localitatea Luncavița lucrând aproximativ 100 de persoane în străinătate. Această mișcare a populației aduce comunei avantaje economice, precum: diminuarea ratei șomajului, intrarea în comună a unor venituri anuale însemnate, explozia construcţiei de locuinţe şi a vânzărilor de echipamente şi bunuri destinate dotării acestora, a numărului de autoturisme, crearea de locuri de muncă, stimularea consumului. ÃŽntr-o altă măsură benefică a migraţiei se poate constata că românii migranţi, trăind în ţări cu grad ridicat de civilizaţie, văd şi învaţă spiritul civic din jurul lor, respectul legii, ordinea, curăţenia, atitudinea faţă de muncă, toate acestea reprezentând un mare câştig pentru România.
Dacă perspectiva economică, socială şi culturală a migraţiei pentru muncă este predominant pozitivă, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre perspectiva demografică a fenomenului. Perspectiva demografică îmbracă mai multe aspecte negative şi se constituie într-un preţ care trebuie plătit. Plecând în străinătate, mulţi dintre cei tineri işi amână căsătoria şi, implicit, aducerea pe lume a copiilor. Pericolul cel mai mare este acela că după ce ajung în străinătate, o parte dintre cei plecaţi nu vor să se mai întoarcă, aceştia făcând tot posibilul să-şi regularizeze şederea şi sa-şi obţină documente de şedere nelimitată (recurgând chiar la căsătorii mixte, de convenienţă).
Tabelul nr.9. Structura populației pe grupe de vârstă
Figura nr.3. Structura populației pe grupe de vârstă Din analiza populației pe grupe de vârstă în anul 2010, constatăm că: - cea mai mare parte a populației este reprezentată de persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 54 de ani (46,33%) - populația îmbătrânită, cu vârsta peste 65 de ani, deține un procent de 18,51% din total populație, iar populația cu vârsta între 0 și 19 ani 22,96% din total populație. Se poate aprecia că există, deci, suficientă forţă de muncă, iar populaţia tânără este destul de numeroasă.
Grupul Școlar SIMION LEONESCU Luncavița este amplasat în Comuna Luncavița, în nordul județului Tulcea . Școala din Luncavița este atestată documentar de peste 133 de ani. Nifon Bălășescu, ctitorul școlii dobrogene, înființează în 1878 școală și la Luncavița. Școală de baieți, având ca învățător pe Ioan Diaconu, normalist din Bârlad o regăsim aici și în 1897. ÃŽn același an, se organizează și o școală pentru fete, la care învățătoare este numita Sevastița Diaconu, absolventă a unei școli secundare din Galați. Abia în 1890 se va construi primul local de școal, an în care au fost înmatriculați 110 elevi. Școala posedă 10 ha de pământ. Școala funcționează, până în 1925 doar cu clase primare, după care, sub conducerea lui Simion Lionescu se înființează și învățământul gimnazial. De peste 29 de ani, la Luncavița se desfășoară și învățământ profesional, cu profil agricol, iar din anul 2011 a devenit liceu cu profil principal de „TEHNICIAN ÃŽN AGROTURISM”.
Profilul actual și cel de perspectivă al școlii derivă din principala preocupare a locuitorilor de aici, aceea de agricultori. De altfel, însăși denumirea satului, Luncavița - luncă a viței, face trimitere la îndeletnicirea cea dintâi a oamenilor acestor locuri, aceea de cultivatori ai viței de vie, îndeletnicire impusă de așezarea geografică: la poalele munților Măcinului, în larga depresiune a Luncaviței, zonă cu mare potențial de fertilitate a pământului, cu vechi tradiții agricole.
De peste 20 de ani în Școala Luncavița se predă învățământ agricol, dupa cum urmează:
Tabelul nr. 10. Calificări în învățământul agricol la Școala Luncavița Este singura unitate școlară din N-V județului Tulcea care asigură pregătire în domeniul agricol precum și în agroturism. Grupul școlar SIMION LEONESCU Luncavița mai cuprinde și alte forme de învățământ preuniversitar, dupa cum urmează:
Tabelul nr. 11. Forme de învățământ la Școala Luncavița
Grupul Școlar SIMION LEONESCU funcționează ca unitate cu personalitate juridică, în administrația ei având și o școală-structură, Școala cu Clasele I-IV Rachelu, cu un efectiv de 35 de elevi, după cum urmează:
Tabelul nr. 12. Forme de învățământ la Școala Rachelu
Clasele de preșcolari, ciclul primar, cel gimnazial și SAM funcționează în două schimburi, după cum urmează: § clasele I-IV în intervalul orar 8 - 11,30.; § Clasele IX-X în intervalul orar 7,30 - 14,30; § Clasele V-VIII în intervalul orar 12,30 - 19,30
Oferta educațională a Grupului Școlar Simion Leonescu Luncavița
Calificările din domeniul agricol-cea actuală, de lucrător în agroturism și cea de perspectivă, de tehnician în agroturism, răspund cerințelor comunității. Această afirmație are în vedere faptul că în zonă 74% din populație lucrează în agricultură și sunt constituite și funcționează societăți agricole și comerciale cu specific agricol cu mare potențial economic și cu cerere permanentă de forță de muncă calificată în profil. Deasemenea, ca urmare a vecinătății localității cu arealul Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin includerea zonei în proiectul « Coridorul Verde », ce prevede reinundarea fostului lac Crapina amplasat în extravilanul satului și prin constituirea Parcului Național Munții Măcinului s-au creat oportunități de practicare, de catre localnici, a agroturismului, ocupație ce presupune cunoștințe din toate sectoarele agricole. Școala Luncavița, prin eforturile de autorizare în această calificare preîntâmpină cerința locală de pregătire a forței de muncă cu specializare corespunzătoare exigențelor impuse de legislația din acest domeniu. Asigurarea celor mai sus menționate este posibilă prin :
a) ÃŽncadrarea cu cadre didactice calificate în proporție de 100%, cadre preocupate permanent de perfecționare (toate cadrele didactice din Școala Luncavița au urmat, în anul precedent și/sau sunt înscrise actualmente la unul sau mai multe cursuri de perfecționare) . Personalul didactic al școlii este reprezentat prin 41 de cadre didactice, pe lângă care funcționează și un personal administrativ de 6 persoane.
Tabelul nr. 13. Personal didactic la Școala de Arte și Meserii Luncavița
Distribuţia pe grade didactice a personalului didactic angajat:
Tabelul nr. 14. Distribuţia pe grade didactice a personalului didactic angajat
Distribuția cadrelor didactice în funcție de vârstă :
Tabelul nr. 15. Distribuția cadrelor didactice în funcție de vârstă
Corpul profesoral al școlii cuprinde atât cadre tinere (60%), interesate de performanță și de afirmare, cât și cadre cu multă experiență profesională, cu îndelungat exercițiu de adaptare la cerințe specifice domeniului învățământului.
b) Baza materială a școlii, reprezentată, după cum urmează: · spaţii şcolare:
Foto nr. 3. Spații școlare la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU · spaţii auxiliare
Foto nr. 4. Spații auxiliare la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
· spaţii administrative
Foto nr. 5. Spații administrative la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
Laboratoarele de biologie, tehnologii, fizică-chimie și gastronomie sunt funcţionale având dotări corespunzătoare formării deprinderilor prevăzute de programele şcolare la aceste discipline. Laboratorul de informatică este dotat cu 30 calculatoare legate în serie și conectate la Internet, precum și cu alte echipamente TIC. Cu echipament de TIC sunt dotate secretariatul școlii, biroul directorului, cancelaria cadrelor didactice și laboratorul de Tehnologii și cabinetele școlare.
Sunt în curs de amenajare 3 cabinete: cel de matematică, cel de limbi străine şi cabinetul de științe socio-umane. Folosind diverse fonduri (de la Guvernul Romaniei, din bugetul comunității locale, din diferite proiecte) s-a procedat, în ultimii ani, la schimbarea mobilierului claselor și laboratoarelor în proporție de 90% și la dotarea cu materiale adecvate diferitelor specialități (fizică, chimie, biologie, tehnologii, informatică, sport, învățământ preprimar, învățământ primar, etc.) Deasemenea, școala dispune de o bibliotecă cu peste 6000 de volume, fiind în curs de amenajare un CDI.
Atelierul şcolii prezintă dotări corespunzatoare desfășurării orelor de instruire practică pentru anumite secvențe de conținut, cele mai multe ore practice desfășurându-se în condiții de producție, la agentii economici cu care au fost încheiate convenții de colaborare și a căror societăți comerciale absorb o mare parte din forța de muncă calificată prin GRUPUL ȘCOLAR SIMION LEONESCU.
Deasemenea, în atelierul şcolii se desfăşoară o mare parte dintre orele de educaţie tehnologică şi unele dintre orele de abilităţi practice de la clasele I-IV. Conform planului de investiții din ultimii ani, a fost reabilitată rețeaua electrică în toată școala, a fost introdusă apa curentă, s-a făcut conectarea la rețeaua de canalizare și s-a generalizat încălzirea centrală în două corpuri de clădiri ale școlii. ÃŽn anul școlar 2008-2009 s-au reparat capital două corpuri prin consolidarea clădirilor, schimbarea acoperișului, izolarea termică prin montarea geamurilor de tip termopan, montarea lambriului ecologic, înlocuirea dușumelei cu parchet. S-au construit două grupuri sanitare corespunzătoare din punct de vedere al legislației în vigoare în cele două curți ale școlii, fiind în construcție un al treilea grup sanitar, în a treia curte a școlii. S-au amenajat în curtea școlii, un spațiu verde și un loc de joacă pentru preșcolari.
Foto nr.6. Spații de joacă la GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU
Pentru perioada imediat următoare este planificată reabilitarea celui de-al treilea corp de clădire, la nivelul căruia se găsesc, pe lângă săli de clasă și o parte dintre laboratoare și biblioteca școlii, reabilitarea atelierului școlii, precum și construirea unei săli de sport.
ÃŽn urma derulării unui proiect în cadrul Programului de Granturi Școală Comunitate (PIR) s-au achiziționat materiale didactice de interes pentru școală . Prin continuarea derulării unui proiect, în colaborare cu comunitatea locală, în cadrul Programului Economia Bazată pe Cunoaștere, în şcoală s-au achiziționat 10 calculatoare şi echipament de TIC. Școala are în proprietate o suprafață de 10 ha teren arabil, lucrat în colaborare cu agenții economici la care elevii de la Grup Școlar Simion Leonescu efectuează practică săptămânală și practică comasată. Școala are în dotare două microbuze școlare pentru transportul elevilor (elevii navetişti din clasele I-X de la Rachelu și elevii de la Grup Școlar Simion Leonescu, în deplasarea acestora către locurile de efectuare a practicii). Spaţiul şcolar este securizat, întreaga incintă a şcolii fiind împrejmuită cu gard metalic . Școala acordă burse sociale, burse medicale, bani pentru liceu . Școala se bucură de o bună cooperare cu instituţiile şi oficialităţile locale, beneficiind de un larg sprijin din partea acestora în toate demersurile economice şi nu numai .
Rezultatele de menţionat ale GRUPULUI ȘCOLAR SIMION LEONESCU, din anul școlar 2008-2009: § Rata abandonului/școală a fost, în anul școlar 2008-2009 de 0,03 %, la Grup Școlar Simion Leonescu fiind de 0,07 iar rata de promovabilitate a fost de 0,97 ciclul primar, de 0,87 la ciclu gimnazial si de 1 la Grup Școlar Simion Leonescu, indicatori ale căror valori sunt superioare celor pe județ; § Frecvența abaterilor prin note scăzute la purtare a fost, în anul școlar precedent, de 3,8 %; § Promovabilitatea la examenul de certificare a competențelor a absolvenților clasei a X-a Grup Școlar Simion Leonescu a fost, în anul școlar 2008-2009 de 100%, fiind cu 2% mai mare decat media pe județ; § La 72% dintre disciplinele de învăţământ elevii au înregistrat progres la învăţătură, fapt reieşit din raportarea rezultatelor la evaluarea sumativă la rezultatele înregistrate la evaluarea iniţială; § 35% dintre elevii care au absolvit clasa a X-a la Grup Școlar Simion Leonescu Luncavița în anul școlar 2008-2009 au continuat studiile în acelaşi domeniu şi în aceeaşi calificare, nivelul 2 şi 3 si s-au remarcat la concursurile pe meserii, unii dintre aceștia obţinând premii la faza judeţeană şi naţională, ceea ce dovedeşte baza solidă de cunoştinţe formată la nivelul 1, în şcoala noastră; § 38 % dintre absolvenţii nivelului1 al şcolii (an scolar 2008-2009) urmează, în prezent nivelul 2, în aceeași calificare iar 22% sunt încadraţi la societăţile agricole din zonă; § Conform interpretării chestionarelor adresate elevilor, în legătură cu oferta educaţională a şcolii, 95% dintre aceştia s-au declarat mulţumiţi, se simt în siguranţă în şcoală şi în centrul atenţiei întregului personal al unității noastre de învaţamânt; § ÃŽn urma evaluării externe, de către ARACIP, în anul şcolar precedent, şcoala noastră a fost apreciată ca fiind corespunzătoare în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor impuse de asigurarea calităţii în educaţie şi ca având bine corelată strategia de dezvoltare, în acord cu prevederile PLAI şi PRAI; ca urmare, şcoala a fost autorizată să schimbe calificarea la Grup Școlar Simion Leonescu, din aceea de lucrător în cultura plantelor în aceea de lucrător în gospodăria agroturistică; § Peste 95% dintre elevi s-au declarat mulțumiți de oferta educațională a acestei școli, de ambientul educațional creat, de relațiile interumane existente și de faptul că se simt în siguranță în școală (rezultat reieșit din interpretarea chestionarelor adresate elevilor); § Oferta educatională a școlii a fost apreciată ca fiind foarte bună de 83% dintre părinți (interpretarea chestionarelor adresate părinților); § Au fost dezvoltate parteneriate eficiente cu 5 agenți economici de profil din zonă, rezultatul acestora fiind colaborarea la elaborarea și derularea CDL-urilor, desfășurarea instruirii practice a elevilor în condiții de producție, participarea reprezentanților agenților economici la evaluarea competențelor elevilor, angajarea unora dintre absolvenți; § Derularea unui proiect în cadrul Programului de Granturi Școală Comunitate (PIR) proiect prin care s-au achiziționat materiale didactice de interes pentru școală; § Continuarea derulării unui proiect, în colaborare cu comunitatea locală, în cadrul Programului Economia Bazată pe Cunoaștere, proiect prin care au fost achiziționate 10 calculatoare performante.
Elevi școlarizați în unitatea de învățământ:
Tabelul nr. 17. Rata de promovabilitate la Grup Școlar Simion Leonescu Luncavița domeniul agricultură, calificarea lucrător în cultura plantelor
Biserici, mănăstiri, viața religioasă
ÃŽncă din secolul trecut Comuna Luncaviţa deținea o bogată activitate culturală bisericească având două biserici ridicate de către locuitori, prima, cu hramul Sf. Dumitru, în 1827, cea de-a doua, cu hramul Sf. Teodor, în 1898 care în momentul de față nu mai există. Şi în Rachelu comunitatea a construit în 1859 o biserică cu hramul Sf. Nicolae. De religie majoritar creștin ortodoxă locuitorii comunei au construit de-a lungul timpului troițe și obiecte de cult donate către biserică precum și sclupturi manuale. ÃŽn comuna Luncavița își desfășoară activitatea și serviciile unei Biserici Baptiste, în comună existând un număr de 5 familii de religie baptistă. Comuna Luncavița se află în apropierea unor importante obiective de cult din județul Tulcea având în apropiere traseul tematic bisericesc MĂNĂSTIREA CELIC DERE- MĂNĂSTIREA SAON-MĂNĂSTIREA COCOȘU. Cele trei, au devenit embleme ale pelerinajului monahal în județ, fiind vizitate în permanență atât de turiștii simpli cât și de cei ce caută a se liniști sufletește, a se reculege. Cu o importanță deosebită la acest capitol este basilica martirică de la Niculițel, loc cu importanță mare pentru ortodoxismul românesc, ca loc de pelerinaj. Situația locală actuală: Bisericile din comuna Luncavița necesită lucrări de întreținere (zugrăveli exterioare, lemnărie clopotnițe, garduri exterioare reabilitate, instalații climatizare biserici). ÃŽn 2011 au fost depuse 2 proiecte de către Comuna Luncavița în parteneriat cu Asociația Viața Zâmbește, proiecte ce privesc aceste lucrări, ce așteaptă să fie implementate din fonduri guvernamentale. Pe teritoriul administrativ al Comunei Luncavița exista un număr de 7 troițe construite prin grija locuitorilor comunei împreună cu bisericile din localități și cu administrația locală.
Moștenirea culturală
Patrimoniul cultural cuprinde masa bunurilor mobile și imobile investite cu o valoare istorică, artistic sau documentară, rezultate de regulă în urma acțiunii umane și aflate într-un anume spațiu geografic. Asemenea bunuri sunt de natură arheologică, istorică, etnografică , artistic, științifică și tehnică. Privit și mai ales înțeles în acești termeni, patrimoniul cultural implică perspective trecutului, dar și a prezentului și a viitorului acțiunii umane dintr-un anumit spațiu geografic. O ipostază a reîntăririi tradiției o constituie însăși tezaurizarea, conservarea și prezentarea patrimoniului cultural ce devine o condiție esențială a argumentării identitarului cultural în relația cu celelalte culture, în procesul globalizării. ÃŽn Luncaviţa s-au născut şi au urmat primele clase ale formării lor intelectuale o serie de personalităţi, între care istoricul Emilian Bold, prozatorul şi redactorul literar Ioan Lăcustă şi istoricul literar Stelian Cucu. ÃŽn legătură cu numele, Gr. Dănescu îl consideră de origine slavă şi crede că ar proveni de la cel al pârâului care străbate localitatea.
Domenii ale civilizaţiei tradiţionale performate în COMUNA LUNCAVIŢA – argument al identitarului cultural Cercetările etnografice efectuate în microzona dunăreană a judeţului relevă anumite caracteristici în raport cu microzona Lacului Razim şi cu microzona centrală şi în mod diferit pentru fiecare din aspectele civilizaţiei tradiţionale (aşezare, ocupaţii şi meşteşuguri, arhitectură, în genere, şi structura gospădăriei, în particular, locuinţă, port popular, obiceiuri). Acest fapt ne permite să discutăm despre aspecte culturale identitare ale microzonei şi implicit ale comunei Luncaviţa, fiind bine ştiut că generalul se manifestă şi devine, în anumite contexte, reprezentativ prin particular, iar, pe de altă parte, particularul contribuie la definirea a ceea ce numim general, universal.
Aspecte ale arhitecturii tradiţionale din Luncaviţa - Gospodăria şi Locuinţa Gospodăria Gospodăria tradiţională din Luncaviţa, ca de altfel din întregul sector nordic-dunărean, aşa cum am reuşit să o surprindem la data cercetării (uneori apelând şi la reconstituire), este o dovadă a relaţiei dintre mediul ambiant şi ocupaţiile locuitorilor. Ea se înscrie în tipologia gospodăriilor cu „curte închisă” de factura „agro-pastorală” cu elemente clare pentru „gospodăria cu curte dublă” (oborul sau ograda animalelor şi oborul sau curtea casei). Elementul ordonator al gospodăriei este casa, dispusă cu faţa spre Crivăţ, spre nord. De obicei casele sunt situate şi perpendicular pe strada cu „casa de sus”, „casa de la deal” sau „casa curată”, în dreptul acesteia (străzii). O mare grijă au avut oamenii de aici să-şi păstreze gospodăriile curate, aceasta obligându-i ca în structura lor să delimiteze spaţiul destinat adăpostirii şi creşterii animalelor de spaţiul destinat casei, omului. Intrarea în gospodărie se face printr-o poartă şi/sau chiar două, o portiţă pentru intrarea pietonală prin curte spre casă şi o poartă mai mare pentru intrarea cu căruţa şi animalele, în oborul vitelor. ÃŽn curtea casei sunt situate: casa, chilerul cu cuptor pentru pâine şi bageac, o construcţie care cuprinde bucătăria de iarnă. ÃŽn oborul vitelor, în dreapta porţii de intrare, se află un „dam”(grajd) cu două compartimente, cu intrări separate din obor: unul pentru vaci şi un grajd pentru boi (cu acoperişul în două ape, din stuf; pereţii damului sunt construiţi din ceamur). ÃŽn faţa acestuia este dispus „samalâcul” (are acoperişul în două ape, confecţionat din stuf); este închis la capete şi în spate cu stuf, la fel despărţiturile sunt tot din stuf. ÃŽn spatele samalâcului este cocina pentru porci, iar lateral stânga „curnicul”(acoperit tot cu stuf, în două ape). Evident, există şi variante ale acestei structuri generale, dar tratarea în detaliu nu constituie mobilul demersului nostru.
Locuinţa ÃŽn privinţa planimetriei, casa tradiţională din Luncaviţa prezintă elemente similare dar şi note specifice cu celelalte sate din spaţiul nord-dunărean. Astfel sunt încă prezente modele cu planuri vechi cu numai două încăperi dar şi modele clasice cu trei încăperi şi prispă. Foarte interesante sunt casele cu prăvălie care încă mai dăinuie încă din secolul al XIX-lea . Arhitectura locuinţei, dar şi a celorlalte construcţii din gospodărie, este condiţionată de materiile prime folosite (lutul, piatra, lemnul, stuful), dar şi de condiţiile de mediu (gerurile şi căldurile mari) şi nu în ultimul rând, de peisajul specific dobrogean în care se integrează armonios. Ea, atunci când s-a realizat, dovedea măiestrie şi bun gust, ingeniozitate. Un aspect deosebit al arhitecturii din Luncaviţa este imprimat de decorativismul realizat în tehnica traforului (în lemn) şi dispus la pazia casei. „Florăria” simplă sau dublă reprezentând, prin stilizare şi geometrizare, mediul în care omul a trăit, constituie o dovadă certă a mentaliăţii comunităţii tradiţionale, iar prezentarea într-un muzeu local dovada identităţii culturale. Interiorul locuinţei tradiţionale din Luncaviţa se distinge prin folosirea ţesăturilor decorative (păretare/ ţoale învărgate, ştergare de mari dimensiuni alese în război intr-o tehnică specială care impune răbdare, ingeniozitate numită „în şabac”, macaturi sau cuverturi alese „cu andreaua” şi care au apărut în această microzonă de la îneputul secolului al XX-lea). Astăzi, în general, arhitectura este destul de alterată, fondul de locuinţe şi construcţii (şi în special cele din centru – vatra veche) a suferit modificări cu încercări de adecvare la necesităţile zilei, dar care nu întotdeauna au dat rezultate fericite. De multe ori s-a înlocuit tâmplăria şi/sau s-a vopsit în culori tari (verde, albastru, maro închis), ba chiar şi varul alb cu care erau acoperiţi pereţii şi care dădea o impresie de curăţenie, a fost substituit unei văruieli în culori (albastru deschis, albastru). S-a înlocuit stuful şi papura. S-a înlăturat prispa. Având în vedere aceste mutaţii, de altfel fireşti, se impune ca tradiţia să fie cunoscută, ceea ce este posibil, în lumea contemporană, doar prin prezentarea perpetuă a moștenirii culturale.
Portul popular din Luncaviţa Caracteristici generale Portul popular din judeţul Tulcea, şi ca urmare şi cel din Luncaviţa, menţionând că înţelegem prin acest aspect vestimentaţia din mediul rural până la 1916-1920, se înscrie în tipologia portului popular din spaţiul dunărean, mai precis al costumului popular al Dunării de Jos. Elementul definitoriu, şi totodată particularizant, pentru trăsăturile portului popular din acest areal îl constituie structura morfologică şi ornamentica. Stilizarea motivelor, transfigurare artistică a naturii şi a cotidianului, în genere, dar şi a imaginilor cu conţinut simbolic este realizată într-o interpretare proprie în care se recunoaşte un stil bine conturat cu adânci tradiţii în cultura spaţiului dunărean. Piesele care demonstrează în mod limpede această structură unitară sunt, cu deosebire pestelcile şi cămăşile, decorul unora şi altora înscriindu-se evident într-un mod unitar de gândire artistică şi de realizare tehnică. Dintre elementele comune ce leagă costumul dobrogean, si ca urmare şi cel din Luncaviţa , de întreaga câmpie dunăreană amintim:cămaşa dreaptă – numită în literatura de specialitate „dalmatică” – pânza învărgată („pânză cu chenar”) sau „chirachie” ţesută din bumbac şi borangic, croiala cămăşii cu sistemele de intercalat clinii, dar mai ales un ornament realizat cu acul (numit „bibiluri”, „colţişori”) şi aplicat la tivuri sub formă de feston sau dantelă. Toate aceste elemente, alături de tehnicile de cusătură de o deosebită atenţie acordată celor mai mici detalii, aparţin spaţiului dunărean. Un alt element comun este catrinţa, numită în acest areal « pestelcă », cu o formulă de ornamentaţie neîntâlnită în altă parte a ţării. Un chenar dezvoltat compus din motive geometrice se întinde pe ambele margini laterale, în sens vertical. Variantele ce apar de la o zonă la alta din cele amintite privesc „câmpul pestelcii” decorat în diverse sisteme, ele păstrând însă stilul ornamentului de bază: chenarele marginale. Din portul bărbătesc remarcăm căciula rotundă, cămaşa dreaptă, brâul foarte lat, care se poartă roşu dar şi alb ca şi în culoarea „seină” şi pantalonii largi de o croială specifică determinată de condiţiile climatice. O pronunţată unitate prezintă şi hainele confecţionate din dimie, în variatele lor forme între care „ipingeaua” numită în Dobrogea şi manta, aba (haina specifică de stepă) sau gheba şi abăluşa scurtă. Unitatea costumului dobrogean este evidentă, acest teritoriu reprezentând o unitară zonă etnografică, graniţele administrative ale judeţelor neavând nimic comun cu delimitarea etnografică.
Cercetarea în teren ne-a permis să distingem unele particularităţi subzonale şi să considerăm că tipul general al costumului de Dobrogea prezintă mai multe variante dintre care unele apar în mod evident în zona de nord a Dobrogei, ceea ce impune să prezentăm o tipologie a portului popular dobrogean şi să particularizăm elementele variabile pentru Luncaviţa.
Numeroase gospodării sunt mari, prospere, bine întreţinute, ele dând o notă optimistă, care conferă siguranţa existenţei localităţii o perioadă lungă de timp de acum înainte. La marginea dinspre vest a localităţii a apărut un şir de case noi, semn că satul se dezvoltă, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de locuitori. Luncaviţa rămâne un nume de referinţă în zonă, fiind un fel de model şi totodată un pol de dezvoltare, care va atrage locuitorii să rămână şi să dezvolte activităţile tradiţionale, sau să introducă altele noi, poate agroturismul, care este neglijat pentru moment, deşi potenţial ar exista cu prisosinţă.
Trăsături ale portului popular dobrogean în raport de structura morfologică - mobil al repartizării tipologice pe microzone ÃŽn primul rând ne va surprinde diferenţa de detaliu între pestelca din sudul şi cea din nordul Dobrogei. ÃŽn acelaşi sens vom constata o mai redusă varietate de tipuri în portul femeiesc din sud (judeţul Constanţa) unde costumul femeiesc se întinde unitar pe cursul Dunării de la Ostrov până la Hârşova şi o mai pronunţată varietate în nord (judeţul Tulcea) unde distingem trei enclave etnografice diferite. Ø Microzona dunăreană denumită şi Malul Gârlei, începând de la Somova până la Dăieni ( în care se încadrează şi Luncaviţa). Ø Microzona Lacului Razim în est unde costumul apare cu unele variante; Ø Microzona centrală, cu un costum dificil de definit. ÃŽn microzona dunăreană (în care se încadrează şi Luncaviţa) elemente diferite în raport cu portul tradiţional de pe Lacul Razim se datorează atât tehnicii de realizare şi structurii ornamentale ale pestecei (piesă de port femeiesc) cât şi structurii morfologice şi dispunerii ornamentelor cămăşii femeieşti. ÃŽn acest sens subliniem faptul că în zona dunăreană pestelca are fondul ţesut în război în două şi patru iţe iar motivele ornamentale sunt alese în război (nu cusute) şi dispuse într-o structură compoziţională compactă, accentul căzând pe partea de jos a pestelcii. Cămaşa femeiască înscriindu-se în aceeaşi tipologie a cămăşii drepte „dalmatice” prezintă în zona dunăreană „o platcă” ornamentală cu motive cusute (ceea ce lipseşte cămăşii din zona Lacului Razim) şi nu prezintă ornamente pe poale.
Trăsături ale portului popular dobrogean în raport de principalele elemente ale structurii morfologice Ø Costum femeiesc cu cămaşă dreaptă şi două pestelci (faţă, spate) – până la sfârşitul secolului al XIX-lea Ø Costum femeiesc cu fustă şi pestelcă (faţă) – 1900-1920 Ø Costum femeiesc cu fustă – 1920~1940 Ø Costum bărbătesc cu cămaşă dreaptă şi lungă – până la sfârşitul secolului al XIX-lea Ø Costum bărbătesc cu cămaşă scurtă şi pantaloni largi(„dulvari”) – 1900~1920 Ø Costum bărbătesc cu cămaşă scurtă şi pantalon drept – după 1920 Menţionăm că aceste aspecte generale de structură morfologică le întâlnim şi în portul tradiţional din Luncaviţa, elementele particulare ale portului - pe care-l putem numi- arhetipal, fiind subliniate mai sus.
Elemente caracteristice ale principalelor piese din costumul tradiţional
Costumul femeiesc Costumul femeiesc din zonă se compune din următoarele piese: - pe cap se poartă tulpanul (în perioada mai veche fesul roşu) care susţine părul peste care se pune marama de borangic. La începutul secolului nostru fesul a fost înlocuit cu tulpan de pânză iar marama cu năfrămi dreptunghiulare purtând diverse denumiri. La ocazii deosebite, femeile se găteau cu ghiordane (fruntare) din bani de aur, cusuţi pe o „cordică” sau ghiordane din mărgele, legate deasupra frunţii, iar la gât purtau salbă cu bani de aur (lefţi) sau numai o panglică cu un ban. - cămaşa lungă se îmbracă direct pe cap iar peste poalele cămăşii se leagă două pestelci alese, dreptunghiulare, una în faţă şi alta în spate, fixate de talie cu baierele. ÃŽn unele cazuri îşi mai încingeau mijlocul cu bete, peste pestelci. ÃŽn această zonă foile de pânză ale cămăşii sunt unite cu diverse sisteme de cusătură dintre care desprindem două tehnici distincte. Prima îşi păstrează funcţia strict practică, asigurând o trainică unire a foilor printr-o cusătură dupăcită, executată pe dos, peste muchiile marginilor. A doua, este cheiţa care apare numai la unirea mânecii cu trupul cămăşii, deci în locul vizibil. La tivuri (gura, poale, mânecile cămăşii) se face un ornament – bibiluri, colţurei, colţişori – executat cu acul care are totodată şi rol practic, acela de a întări pânza prin acel tiv obţinut prin răsucirea pânzei. Impresionează coloritul acestor colţişori, care apar în mod curent în roşu şi negru, uneori albastru, alb, negru. Nu lipsesc în realizarea acestor ornamente mărgeluşele care punctează din loc în loc valoarea estetică a acestui ornament realizat cu acul. ÃŽn microzona dunăreană, şi ca urmare şi în Luncaviţa, structura ornamentală a cămăşii se evidenţoază prin dispunerea pe platcă. De asemenea, în microzona dunăreană, după 1930 apare cămaşa lungă , cu guler drept, cu ornamente dispuse în registre (guler, piepţi, poale, mâneci) care era dată ca dar de nuntă naşilor. ÃŽn timp, acest tip de camaşă a fost purtată cu elemente de port tradiţional conturându-se astfel o formă hibridă, dar pe care memoria colectivitaţii a reţinut-o tot ca şi costum tradiţional. - pestelca face parte din componenţa costumului femeÂiesc şi prin decorul ei bogat compensează aspectul modest al cămăşii costumului tulcean. De format drepÂtunghiular, pestelca aparţine categoriei catrinţelor, purÂtată fiind în sens vertical, prinsă la talie cu băeri. ÃŽn vechiul port dobrogean pestelcile s-au purtat perechi – una-n faţă, alta la spate – peste poalele albe ale cămăşii. - pestelca aleasă din judeţul Tulcea a aparţinut costuÂmului femeiesc din zona de vest, întinsă pe un larg teritoriu pe cursul Dunării de la Somova până la Dăieni (Menţionăm că în acest tip de pestelcă se include şi cea din Luncaviţa). Ornamentul somptuos şi dens, ce se desfăşoară între cele două chenare laterale şi chenarul de jos, care apare aici, îţi produce, la prima vedere, impresia unui covor; examinat însă mai atent constatăm o orgaÂnizare în ierarhia valorilor din care se desprind două categorii (grupe) de motive: principale, care sunt disÂpuse pe foaia de jos a pestelcii şi secundare, care conÂtinuă pe foaia de sus. Motivul principal de greutate este piscul ÃŽn formă unghiulară, plasat deasupra ghenarului de jos şi repetat în mai multe registre. Din pisc s-a dezvoltat - pe parcursul timpului - formula de oglinÂdă care acoperă într-o şi mai mare densitate foaia de jos a pestelcii. Deasupra piscului (sau a oglinzii) se întind motive mici, repetate uniform şi alternat peste întreaga suprafaţă a câmpului care constituie grupa motivelor secundare a foii de sus. Unele pestelci mai modeste au câmpul de sus neornaÂmentat. Deci este uşor de înţeles caracterul propriu al pestelcii de Tulcea, faţă de celelalte pestelci din aceeaşi familie şi aspectul deosebit al costumului de aici. - încălţămintea femeilor în ţinuta de sărbătoare sunt imineii purtaţi cu ciorapi împletiţi din lână sau bumbac. La lucru purtau şi opinci legate cu vânări peste obiele. - menţionăm marea frecvenţă a fustei ţesută din lână în patru iţe, purtată peste poalele albe. Pestelca se purta la costumul cu fustă numai în faţă.
Costumul bărbătesc Costumul bărbătesc se compune din următoarele piese: - pălărie de pâslă sau pai vara şi căciulă iarna; - cămaşă, pantaloni, brâu, bete sau curea şi ilic; Şi aici, ca şi pe întreaga întindere a ţării, găsim în portul popular bărbătesc două tipuri principale de cămăşi care marchează şi o evoluţie în timp privind croiala şi forma lor: cămaşa dreaptă şi cămaşa cu platcă. Cămaşa dreaptă prezintă aceeaşi structură ca şi cămaşa femeiască: o foaie de pânză dusă din faţă, peste umeri spre spate, formând trupul cămăşii cu mânecile compuse din câte o foaie (prinse de la umeri) care sunt drepte şi largi. O notă caracteristică a cămaşii bărbăteşti de aici ca de pe întreaga Câmpie a Dunării este lungimea pronunţată ajungând până sub pulpele picioarelor. Acest tip de cămaşă aparţine trecutului fiind înlocuită de la sfârşitul secolului XIX cu cămaşa cu platcă, mai scurtă şi îmbrăcată prin introducerea în pantaloni, brâul legându-se peste pantalon. Această cămaşă este structurată din platcă, un dreptunghi (din pânză dublă), aşezat pe umeri şi din trupul cămăşii, prins încreţit de platcă. Gura cămăşii este adâncă, doar gulerul a rămas drept. Mâneca compusă din 1- ½ foi este strânsă jos cu o manşetă, denumită brăţarie sau bantă. La subraţ găsim aceeaşi formulă cu clinii şi pava care lărgeau cămaşa. Faţă de cămaşa dreaptă, cămaşa cu platcă se poartă mai scurt. Foile cămăşii sunt unite prin cusătură dupăcită executată peste muchia marginilor de pânză. Cheiţa cu rol decorativ nu se utilizează la cămăşile bărbăteşti. Ornamentaţia cămăşii este realizată, în primul rând prin însăşi ţesătura pânzei (la cămăşile de sărbătoare) fie chirachie, fie învărgată cu borangic. Ornamentul cusut apare mai rar la cămaşa de tip vechi (dreaptă), aproape singurul decor al acesteia fiind tivul fixat cu găurele şi lucrat în alb. Decorul mai bogat este legat de cămaşa cu platcă la care uneori piepţii sunt din borangic. Motivele cusute tot în punct de cruce (în muscă), sunt dispuse la manşetă (brăţarie) la bentiţa de la guler şi la piepţi. Alături de coloritul alb al decorului s-a dezvoltat şi cusătura în roşu şi negru determinată de cele două culori în care se fabrica arniciul. ÃŽn ceea ce priveşte brâul că lungimea brâului ajunge la 350 cm şi o lăţime de 35 cm, iar coloritul său varia între roşu (perioada mai veche), alb, negru sau culoarea seină (în perioada recente). Decorul brâului se reduce la câteva dunguliţe în culori contrastante cu cele ale ţesăturii de fond care sunt dispuse la marginile lungimii brâului. Informaţiile de teren relevă că uneori brâul roşu era ornamentat la capete şi cu alte motive decât simplele dunguliţe dar dispariţia timpurie a unei astfel de piese nu ne-a permis depistarea unui astfel de exemplar. - încălţămintea bărbaţilor erau condurii la costumul de sărbătoare şi opincile la muncă; - în timp răcoros se poartă haina de aba sau pieptare şi cojoace din blană de oaie. Menţonăm că aspectele de port tradiţional şi de vestimentaţie (folosim termenii având în vedere mutaţiile intervenite în structura morfologică şi decorativă a formei considerată arhetip)pot fi reprezentate prin documente de arhivă, fotografii de epocă (existente încă la localnici), piese de port şi vestimentaţie din diferite perioade şi prin care se poate releva dinamica vieţii sociale din Luncaviţa. De asemenea se poate reconstitui o secvenţă din ceremonialul unui obicei, astfel încât să se poată observa valenţa/funcţia ceremonială a costumului.
Muzee în localitate - muzeul satului
ÃŽn cadrul comunei Luncavița nu există un muzeu propriu zis cu specific pentru astfel de activități, în schimb în cadrul Grupului Școlar Luncavița există sala muzeu istoric, unde sunt prezentate descoperirile șantierului arheologic Cetățuia Luncavița cu perioadă de studiu eneolitic aprox.5000 ani î. Hr. Tot aici sunt prezentate publicului diferite obiecte cu importanță istorică, dovadă a trecerii timpului și convețuirii perpetue a omului pe aceste locuri ( din cele mai vechi timpuri și până în prezent).
ÃŽn cadrul Grupului Școlar Simion Leonescu există sală expozițională cu obiecte populare, specifice regiunii nord dobrogene (porturi populare, obiecte artizanat, miniaturi de gospodării locale, picturi iconoclasm. ÃŽn cadrul Căminului Cultural din comună există expoziție de picturi ce aparțin Centrului de pictură a școlii Luncavița precum și expoziție de tablouri cu imagini distincte din comunitate. Ansamblul folcloric Ghiocel de la Luncavița și ansamblul de colindatori Moșoaiele reprezintă prin port popular îndeletnicirile și tradițiile comunei la diferite manifestări culturale desfășurate în importante evenimente și locații ( Consiliul Europei, Muzeul satului la București, festivaluri cu renume național și internațional ).
ÃŽn cadrul sălii muzeale din cadrul școlii din Luncavița precum și în cadrul Căminul Cultural Luncavița, domeniul ocupaţiilor şi meşteşugurilor poate fi reprezentat prin documente de arhivă, prin naraţiuni bazate pe memoria colectivităţii, prin C.D-uri, D.V.D-uri, filme etnografice cu secvenţe din practicarea unui meşteşug sau a unei ocupaţii, iar pe de altă parte prin expunerea de piese de instrumentar tipic pentru respectivele ocupaţii şi meşteşuguri şi care se mai găsesc în localitate (cercetările din 2007 şi 2008 relevă acest fapt). Considerăm că expunerea roţii olarului şi chiar reconstituirea unui atelier de olărie constituie una din priorităţile administrațieilocale din Luncaviţa. Marca identitară va fi astfel performată la nivel muzeistic.
Tradiții și obiceiuri Obiceiuri tradiţionale din Luncaviţa
ÃŽn ansamblul culturii populare tradiţionale, obiceiurile formează un capitol important fiindcă întreaga viaţă a omului, munca lui din timpul anului şi diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii lui şi cu întruchipările mitologice erau şi în trecut întreţesute cu obiceiuri. ÃŽn colectivităţile tradiţionale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieţii. Respectarea lor, practicarea lor după rânduiala îndătinată imprima vieţii colective, familiei şi în general vieţii sociale a satului o anumită cadenţă. Aceeaşi mentalitate o regăsim şi în comunitatea tradiţională din Luncaviţa, fapt ce ne permite să relevăm câteva caracteristici ale obiceiurilor din arealul nord- dobrogean, în care se include şi Luncaviţa, subliniind particularităţi ale localităţii ce ne stau în atenţie. Folcloristica a grupat în general obiceiurile calendaristice în patru cicluri care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă şi de iarnă.
Obiceiurile de Anul Nou Sărbătorile de iarnă sunt legate de schimbarea anului. Ele se desfăşoară între 24 decembrie şi 7 ianuarie. Repertoriul lor bogat cuprinde: colindele, pluguşorul, urarea cu sorcova, jocurile cu măşti, cântecele de stea. Venind din lumea obştilor săteşti, colindele sunt cântece de urare ce exprimă în versuri şi melodii de mare frumuseţe, bucuria întâmpinării Anului Nou, toate speranţele ce se leagă de el. ÃŽn judeţul Tulcea, la fel ca în toate satele din Dobrogea şi în întreg teritoriul ţării, ciclul sărbătorilor de iarnă şi-a păstrat viabilitatea până în zilele noastre (cu unele mutaţii fireşti) şi au acelaşi caracter de urare pentru belşugul anului viitor. Colindatul şi uratul în satele dobrogene se desfăşoară după acelaşi ritual ca şi în celelalte zone ale ţării. Flăcăii erau împărţiţi în cete. Aceştia colindau la fereastră şi erau primiţi de gazdă în casă, căci fiecare flăcău din ceată mergea la fata cu care era în vorbă. Gazda îi omenea, cinstindu-i cu băutură şi mâncare dându-le în acelaşi timp darurile pregătite în acest scop: colaci şi bani. Ceata de colindători îşi pregătea repertoriul adunându-se şi repetând, începând cu aproximativ două – trei săptămâni înaintea Crăciunului. ÃŽn seara de Ajunul Crăciunului, cetele de colindători se deplasau pe uliţă cu cântece şi strigături.
In ceea ce priveşte colindatul în comuna Luncaviţa, menţionăm ca marcă identitară colindatul cu măşti, performat în obiceiul numit « Moşoiul » ( « Moşoii »), practicat în seara Ajunului de Crăciun. Se impune atenţiei costumul – mască alcătuit din cojoc purtat cu lâna pe faţă, tălăngile prinse la brâu şi masca de faţă compusă din diverse materiale. Fastul este dat de panglicile şi oglinzile care împodobrsc masca de faţă. Personajul – moşoi era însoţit de colindători sau de grup de « moşeicuţe » care aveau şi ele uno anume costumaţie. Obiceiul, care se păstrează şi astăzi, chiar dacă cu unele modificări, îmbină magicul şi ludicul. Având în vedere că nu se mai întâlneşte în altă localitate din Dobrogea, de aceea il considerăm marcă identitară pentru Luncaviţa. Uratul (pluguşorul) se desfăşura în seara Ajunului de An Nou, practica acestui obicei având deasemenea caracter de bun augur. Uratul flăcăilor este precedat de pluguşorul copiilor. Ceata de urători este formată din mai mulţi flăcăi, fiecare cu rolul său şi cântarea este însoţită de singurul instrument muzical: buhaiul mai mult un cadru familial sau mai restrâns decât altă dată în viaţa comunităţii rurale.
Obiceiuri de primăvară Obiceiurile legate de primăvară marcau diferitele etape în desfăşurarea vieţii săteşti legate de sărbătorile mai importante ale ciclului calendaristic de primăvară. Legătura între vechea şi noua dată a începutului de an apare şi prin faptul că prin unele părţi din ţară fetele îşi ghiceau norocul, îşi făceau de ursit, la 1 martie la fel ca şi în noaptea de Anul Nou. Ziua de 1 martie nu se impune în atenţia noastră prin obiceiuri deosebite; legatul pomilor cu aţă roşie, credem că este de dată mai recentă. Printre obiceiurile de peste an şi nelegate de date fixe sunt: Paparuda, Caloianul, care s-a practicat în întreaga Dobroge iar cercetările noastre o atestă ca practicându-se până în jurul anilor 1940-1945 şi în comuna Luncaviţa. Spre deosebire de alte zone în care obiceiul se practica legat numai de perioada de secetă, în acest areal se desfăşura în a treia joie după Paşte. Cu o duminică înainte era aleasă între fete Paparuda (întâlnim şi varianta Paparuvă). ÃŽn ziua fixată pentru desfăşurarea obiceiului, se forma un alai de 6-7 fete între 10-15 ani. Erau înpodobite cu ştevie iar cea care era Paparuda era legată cu trei rânduri de ştevie şi o coroniţă din aceeaşi plantă. Alaiul mergea în întreg satul, intra în curţi iar gazdele stropeau cu apă fetele din alai. Cântecul Paparudelor era o incantaţie pentru ploaie: Paparuvă, ruvă, le/ Sari în sus la nouraşi/ Să dau drumul ploilor/ Ca să-mi ploaie grâiele/ Grâiele câr brâiele/ Păpuşoaiele cât casele/ Şi mălaiele în toate gunoaiele. Stropitul cu apă este o acţiune obişnuită obiceiurilor legate de agricultură, în general menită să aducă rodirea iar în acest caz să ajute la rodire prin provocarea ploii. Pe lângă invocarea ploii, incantaţia Paparudelor este totodată şi o urare de fertilitate.
Caloianul, legat de obiceiul Paparudei, era tot un obicei de invocare a ploii care se practica până prin jurul anilor 1940-1950, în vreme de secetă. Cercetările noastre evidenţiază practicarea acestui obicei în etape. Păpuşa de pământ căreia i s-au făcut toate părţile trupului uman este îngropată în ziua în care se făcea Paparuda şi dezgropată a doua săptămână. Semnificaţia îngropării sau aruncării în apă a păpuşii este legată de mitul Zeului vegetaţiei care moare şi învie. Dintre obiceiurile tradiţionale nelegate de date fixe însă dependente de desfăşurarea muncilor agricole, amintim obiceiurile legate de ieşitul la arat, la seceriş, sau legate de alte munci agricole.
Una dintre cele mai importante sărbători ale comunei și ale nordului Dobrogei, este SĂRBĂTOAREA TEILOR, fiind alături de Sărbătoarea Moșoaielor cele două axe ale activităților tradiționale luncăvițene. Terminarea secerişului impunea desfăşurarea unui alt obicei. Din primele spice secerate se făcea barba de grâu sau barba lui Dumnezeu care era păstrată până la începutul muncilor agricole din anul următor sau până chiar la următorul seceriş. Sfârşitul secerişului este prilej de bucurie a întregii colectivităţi.
Obiceiurile legate de vârstele omului Pe lângă sărbătorile de peste an, se păstrează sau s-a păstrat până de curând numeroase obiceiuri în legătură cu momentele mai importante din viaţa omului, cu naşterea, cu trecerea în rândul flăcăilor de însurat sau a fetelor de măritat, cu căsătoria şi cu moartea. Cercetările efectuate privind obiceiurile legate de viaţa omului, relevă, pentru arealul comunei Luncaviţa, practicarea aceloraşi ceremonialuri ca în întreg arealul nord-dobrogean. ÃŽn acest sens amintim : obiectele cu valoare magică pusă în apa de la scăldătoarea copilului, legatul miresei în ceremonialul nunţii, pomul mortului în obiceiul înmormîntării. Micile diferenţieri percepute în cercetare nu pot fi considerate însă mărci identitare.
Ocupaţii tradiţionale O primă caracteristică a ocupaţiilor tradiţionale din Luncaviţa, ca de pe întreg spaţiul românesc este profilul lor mixt impus de cerinţele variate ale traiului, pe de o parÂte, iar pe de alta de caracterul autarhic pe care l-a avut, de-a lungul secolelor, gospodăria ţărănească. De timpuriu au apărut şi meşteşugurile ţărăneşti, ca ocupaţii complementare. Unele au tradiţii străvechi pe teritoriul patriei noastre, îndeosebi prelucrarea lemnului, prelucrarea lutului, prelucrarea metalelor ceea ce a dus la existenţa în comunitatea tradiţională, şi implicit la Luncaviţa, a meşterilor dulgheri, tâmplari, fierari, olari. Potrivit criteriului importanţei ocupaţiilor în viaţa poporului român cât şi a celui privind modurile de prelucrare a resurselor naturale distingem: ocupaţii principale sau de bază; ocupaţii secundare; ocupaţii casnice (industrie casnică textilă) şi meşteşuguri ţărăneşti. Ocupaţiile principale au fost întotdeauna agricultura şi creşterea animalelor. Ele au asigurat existenţa populaţiei de-a lungul timpului. Ocupaţiile secundare au fost practicate ocazional în toate zonele. Prin ele oamenii oamenii şi-au procurat hrana suplimentară sau au constituit surse complementare de venit. Aşa au fost vânătoarea şi pescuitul care s-a menţinut ca îndeletnicire principală în satele din lungul Dunării,( vezi şi Luncaviţa) litoralul Mării Negre, Delta Dunării.
Ocupaţiile casnice (industria casnică textilă) au satisfăcut cerinţele zilnice traiului, ele constând în preluctarea neîncetată a produselor alimentare, textile etc., în pregătirea hranei, confecţionarea îmbrăcămintei. ÃŽn ceea ce priveşte localitatea care ne stă în atenţie menţionăm faptul că întâlnim gospodării mixte în sensul că în structura lor, aceste gospodării cuprind construcţii anexe, instrumentar şi unelte care demonstrează practicarea mai multor ocupaţii: cultivarea pământului, creşterea animalelor, legumicultura şi viticultura, vânătoarea, apicultura, sericicultura, pescuitul, prelucrarea fibrelor vegetale (papura, stuful ). Cercetările efectuate în Luncaviţa relevă, pe de o parte practicarea unor ocupaţii tradiţionale chiar dacă, deseori, cu alte mijloace, iar pe de altă parte existenţa unui instrumentar tradiţional pentru practicarea acestor ocupaţii (instrumentar agricol, viticol, piscicol), dar şi ateliere meşteşugăreşti ( ex.atelier de tâmplărie, atelier de împletituri papură).
Se impune atenţiei pentru practicarea meşteşugurilor în Luncaviţa, olăritul.Din această perspectivă – putem considera- că acest meşteşug este o marcă identitară pentru Luncaviţa, care afost printre foarte puţinele centre de olărit din Dobrogea, alături de Alba şi Dorobanţu.
Situația actuală în Comuna Luncavița a tradițiilor și obiceiurilor reînviate din grija autorităților locale, poate fi structurată pe calendarul unui an astfel:
1. Sărbătoarea BOBOTEZEI la Luncavița - 6 ianuarie Se desfăşoară în centrul comunei, la Biserică şi pe străzile principale. ÃŽn faţa Primăriei Comunei este amenajată o scenă unde agricultorii aduc produse constând în cereale, furaje şi alte produse ce vor fi acordate participanţilor la întrecerea tradiţională a cailor cu participanţi din cele două localităţi, Luncaviţa şi Rachelu, întrecere ce simbolizează începutul anului pentru agricultori și înviorarea animalelor. Animalele sunt botezate pe scenă de către preoţii comunei, iar autorităţile locale oferă diplome şi alte premii. Cetăţenii se înveselesc alături de un vin fiert tradiţional.
2. GRUP ȘCOLAR SIMION LEONESCU – 3 februarie Ca o recunoaștere a zonei turistice, Școala Luncavița s-a transformat în Grup Școlar Simion LEONESC cu profil de lucrător în agroturism, unde elevi din județ sunt specializați pentru a lucra în acest sector. ÃŽn cadrul Grupului Școlar funcționează Centrul de Pictură pe sticlă, sala muzeu de Etnografie și Istorie Luncavița precum și Laboratorul de Gastronomie locală. De ziua școlii se sărbătoresc anii pe care şcoala îi împlineşte de la înfiinţarea ei (1878). Se acordă distincţii cadrelor didactice, elevilor şi altor persoane care au contribuit la dezvoltarea învăţământului luncăviţean. Are loc un program cultural – artistic.
3. Sărbătoarea DRAGOBETELUI – 24 februarie Are loc în incinta Casei de Cultură Rurală Luncaviţa, unde elevi ai şcolilor din comună participă la un concurs cu teme tradiţionale legate de sărbătoare. Participă Ansamblul Ghiocel de la Luncaviţa precum şi alţi invitaţi care vor cânta şi dansa.
4. Sărbătoarea PAŞTELUI Se desfăşoară în zonele verzi ale Comunei Luncaviţa, rezervaţiile Pădurea de Tei, Valea Fagilor din Parcul Naţional Munţii Măcinului şi Lunca Dunării. Tineri din comună şi turişti se întrec în a face cea mai bună ciorbă de peşte şi miel la ceaun. Formaţii de muzică locale şi străine se amplasează în locuri puse la dispoziţie de autorităţile Comunei Luncaviţa.
5. Paparuda – CALOIANUL – a treia zi, după Paște Copiii se organizează într-un ritual de înmormântare, cu preot, cu alai, cu bocitori, iar din lut confecţionează o păpuşă, (Caloianul), pe care îl conduc la o albie de râu, în baltă, etc.
6. Ziua Eroilor Neamului. ÃŽnălțarea După slujba ÃŽnalţării de la Biserică, evenimentul se desfăşoară în faţa Monumentului Eroilor Neamului, construit în anul 1920. Are loc slujba de pomenire a eroilor, spectacol cultural-artistic oferit de profesori, elevi şi alţi participanţi, înmânarea de diplome post-mortem, diplome eroilor care trăiesc din cele două războaie mondiale şi noilor eroi de pe fronturile moderne NATO, sau ONU.
7. Ziua Parcului Național Munții Măcinului – 27 mai ÃŽn pădurea Valea Fagilor din Comuna Luncaviţa (PNMM) se desfăşoară această activitate la care participă echipaje de toate vârstele din localităţile vecine PNMM. Concurenţii răspund la întrebări legate de flora şi fauna ariei protejate şi organizează manifestări tradiţionale fiecărei comune în parte.
8. Sărbătoarea TEILOR LA LUNCAVIȚA – 28, 29 iunie, Sfinții Petru și Pavel Este una dintre cele mai importante sărbători ale comunei și ale nordului Dobrogei, fiind alături de Sărbătoarea Moșoaielor cele două axe ale activităților tradiționale luncăvițene. ÃŽntr-un spațiu cât mai larg, de regulă pe stadionul de fotbal, se desfășoară în zilele de sâmbătă și duminică cele mai apropiate de Sf. Petru și Pavel, un eveniment închinat teilor și mierii de albine, ofrandă adusă acestor bogății aflate în teritoriul administrativ al comunei (aprox. 2500 de hectare de pădure cu tei). ÃŽn fiecare an, în prima zi din cele două ale Sărbătorii Teilor la Luncavița, are loc FESTIVALUL ”PUIU SPIRU - SUFLETUL CÂNTECULUI NORD DOBROGEAN”. Puiu Spiru este rapsodul popular compozitor și interpret local, compozitor a peste 200 de piese (geamparale, doine, hore, sârbe populare) personalitate județeană datorită moștenirii culturale lăsate, prins între personalitățile cu renume județean în Studiul Carte Personalități tulcene scrisă de Ioan Culce. Participă anual peste 5000 de persoane de toate vârstele alături de apicultori din toate colțurile țării și nu numai. Se servește țuică și miere de albină, alături de caș proaspăt, vin din localitate, de ciorbe de pește, miel sau purcel la ceaun, etc. Formații de toate genurile muzicale din Dobrogea și din celelalte zone ale țării dau culoare marelui eveniment. Sunt acordate Distincții de Recunoștință și Diplome de ”Cetățean de Onoare al Comunei Luncavița” tuturor celor care reprezintă modele demne de urmat în viață și viitor. Ansamblul folcloric Ghiocel de la Luncavița introduce prin dans și cântece, lumea prezentă, în atmosfera de sărbătoare. Sunt acordate Distincţii de Recunoştinţă şi Diplome de „Cetăţean de Onoare al Comunei Luncaviţa” tuturor celor care reprezintă modele demne de urmat în viaţă şi viitor. Sărbătoarea se termină cu foc de artificii și cântări a formațiilor locale.
9. Observatorul Astronomic Luncavița – luna iulie Prin colaborare cu Muzeul de Științe ale Naturii și a Observatorului Călin Popovici Galați, în fiecare an are loc tabăra de astronomie pe Dealul Pietrișului din Parcul Național Munții Măcinului. Sunt amplasate telescoape portabile, unde sunt invitați să participe de la specialiști, turiști la simpli cetățeni, sau elevi. Autoritățile locale pun la dispoziție microbuze, care transportă în fiecare seară iubitorii cerului, care la Luncavița prezintă cele mai multe nopți senine din România.
10. Sărbătoarea Sfintei Marii - 15 august Se desfășoară în zonele verzi ale Comunei Luncavița, rezervațiile Pădurea de Tei, Valea Fagilor din Parcul Național Munții Măcinului și Lunca Dunării. Tineri din comună și turiștii se întrec în a face cea mai bună ciorbă de pește și miel la ceaun. Formații de muzică locale și străine se amplasează în locuri puse la dispoziție de autoritățile Comunei Luncavița.
11. Ziua TID ( Turneu International Dunărea ) la Luncavița – septembrie Este cel mai lung turneu de caiac – canoe din lume cu peste 2500 de kilometri parcurși din Germania, localitatea Iugolstadt și până în România la Sfântu Gheorghe. TID a început să fie organizat din anul 1956 pe distanța dintre Bratislava și Budapesta, apoi, între 1967 și 2007, punctul final în Bulgaria, la Silistra. Din 2007, la TID participă și țara noastră cu peste 25 de împătimiți ai acestui sport. La începutul lunii septembrie, peste 120 de persoane din peste 60 de țări, ajung pe Dunăre la Luncavița în dreptul Milei 62. Aici, Comuna Luncavița îi întâmpină pe un mini – port dunărean, special amenajat, cu toate condițiile civilizate de campare (toalete ecologice, pubele, apă, etc.) Participanții la turneu rămân peste noapte în corturi, nu înainte de a se înfrupta din gastronomia locală luncăvițeană și de a asculta, dansa și cânta alături de ansamblul ”Ghiocel de la Luncavița”, de cetățenii comunei și de alte surprize oferite de organizatorii locali.
12. Cupa recoltei la fotbal – Veteranii (OLD-BOYS) Octombrie a fiecărui an sub patronajul sportului, alături de producători agricoli și de autoritățile locale, ong-uri este sărbătorită la Luncavița prin competiție fotbalistică la care participă locuitorii în vârstă de peste 40 de ani din Luncavița, și vecinătăți. Timp de o săptămână competitorii se întrec pe stadionul Comunei Luncavița. Sunt acordate produse agricole, diplome, cupe, medalii, iar festivitatea se încheie cu o masă tradițională la care participă peste 300 de persoane și unde cântă formații locale.
13. Pomul de iarnă. Moș Niculae – 6 decembrie Printr-o colaborare de ani de zile a autorităților, Asociațiilor locale Natura Zâmbește, Partizanul Luncavița, Viața Zâmbește, cu fundațiile britanice Mustard Seed Relief Mision și Baby AID, se acordă anual pom de iarnă tuturor elevilor școlilor din comună (700 persoane). ÃŽmpreună cu asociații londonezi, are loc un spectacol artistic-cultural, și un concurs de gastronomie locală. Se acordă distincții și premii.
14. Sărbătoarea Moșoaielor la Luncavița. Crăciunul 6 decembrie – 6 ianuarie Decembrie vine la Luncavița din cele mai vechi timpuri, lăsând o amprentă intrată în genele și sângele fiecărui cetățean fie el adult sau copil. Luncavița trezește în decembrie tradiția, prezentul și viitorul. Moșoiul și Moșoicuța, unice făpturi în țară, reprezintă cele mai arhaice forme ale creștinismului, alungătorii tuturor relelor și nenorocirilor care încearcă să încheie anul și să contamineze noul an, care abia se zărește. Moșoiul are rolul de a ”curăța” sufletul de rău, de a primeni conștiințele noastre, și mai ales de a vesti și slăvi Nașterea Mântuitorului. Moșoiul apără și sfințește casa gospodarului, o pregătește atât pentru Nașterea Domnului dar și pentru noul an care începe să se zărească. Este a doua mare sărbătoare a Comunei Luncavița, unde moșoiul, marcă înregistrată, plasează localitatea în unicitate și continuitate. Pregătirea măștilor, a colindelor, a dansului ritualic, a paradei de Ajun, etc. reprezintă etapele acestei mari sărbători. Ansamblul Moșoaiele participă anual la cele mai mari evenimente, spectacole de radio și televiziune atât în țară cât și în străinătate. Moșoiul luncăvițean a colindat de-a lungul timpurilor numeroase instituții de prestigiu: Consiliul Europei de la Strasbourg, Muzeul Satului, Parlamentul României, Primăria Capitalei, etc. Parada din seara din Ajunul Crăciunului este monumentală, asistată de mii de oameni. Luncavița se traduce în decembrie: MOȘOAIELE
15. Strâns legată de toate activitățile tradiționale luncăvițene este Ansamblul popular Ghiocel de la Luncavița. Ansamblul profesionist format din 50 de dansatori și cântăreți, cu sediul în Casa de Cultură Rurală din localitate, prezintă Luncavița în cântec și dans Nord dobrogean la diverse activități ori concursuri obținând premii atât la nivel național cât și internațional (Peștișorul de Aur). Ansablul participă activ la toate concursurile naționale și invitații din străinătate obținând până în prezent numeroase distincții și premii importante. Ansamblul însoțește dea lungul anului toate activitățile tradiționale din comunitate fiind gazdele de primire a comunei noastre. Cu renume local, județean, și național, cu prezentări tv și radiodifuziune în ultimii ani, Ansamblul popular Ghiocel de la Luncavița a reprezentat prin cântec și dans România la evenimente internaționale ori prezentări în cadrul Parlamentului European de la Strasbourg. Activitatea culturală a comunei Luncavița este dată de bogăția tradiției și a obiceiurilor locale menținute prin diverse instrumente ca: - Factor uman (administrația locală, meșteșugari locali, Ansamblul Folcloric Ghiocel de la Luncavița, Ansamblul de Colindători Moșoaiele) - Infrastructura locală prin : a. Căminul Cultural (casa de cultură rurală) instituție reabilitată cu finațare guvernamentală dar care necesită o nouă zugrăveală și dotare cu infrastructură culturală (instrumente muzicale, sonorizare, antifonaj, costume populare, iluminat specific activităților, etc.) b. Grupul Școlar Simion Leonescu Luncavița, liceu cu specializare în agroturism si săli muzeale de istorie, etnografie, pictură. c. Laboratorul de îndeletniciri agroturistice al Grupului Școlar Luncavița. d. Asociația sportiv culturală Partizanul Luncavița e. Primăria Comuna Luncavița prin zeci de proiecte depuse și orientarea strategiei de dezvoltare locală pe potențialul dat turism f. Biblioteca Luncavița ce funcționează la parametri moderni cu fond de carte numeros, infrastructură IT și conexiune la Internet g. Punctul de Acces Public la Informațe Luncavița, centru de informare al cetățenilor de unde se pot afla informații cu privire la bogatul fond cultural deținut dar și vizualiza expoziție de fotografii, viziona filme ori asculta muzică toate cu specific luncavițean. Comuna Luncavița deține în momentul de față o monografie actualizată elaborata de catre Institutul de Cercetări Eco – Muzeale Tulcea prin proiectul CEEX – CERES.
La nivelul Comunei Luncavița, serviciul de asistență medicală permanentă, funcționează în Dispensarul Uman Luncavița unde își desfășoară activitatea în bune condiții șapte cadre medicale și opt asistente medicale, având un program de lucru 24 din 24. Permanența medicală a fost asigurată în umra demersurilor realizate de autoritățile locale, la cerința cetățenilor comunei și a celorlalte localități vecine. De asemenea, în comună funcționează și un cabinet de stomatologie, având un program de trei zile pe săptămână, între orele 7-12, o farmacie umană și una veterinară. Serviciul de asistenţă socială este autorizat, organizat şi funcţionează ca serviciu public, fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Luncavița. Misiunea serviciului este de a asigura activitatea de prevenţie şi intervenţie primară pentru persoanele singure şi familiile aflate în dificultate. Scopul este îmbunătăţirea calităţii vieţii acelor beneficiari care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal şi decent de viaţă. Asistenţa socială se realizează prin acordarea de prestaţii sociale şi furnizarea de servicii sociale. Principalele obiective: · Asigurarea de servicii sociale de calitate, flexibile, respectând standardele generale în domeniu. · Informarea continuă a beneficiarilor referitor la serviciile şi prestaţiile sociale acordate. · Colaborări cu instituţii publice şi ONG-uri în domeniu. · Implementarea unor măsuri de prevenire a marginalizării sociale, a situaţiilor de risc şi a dependenţei de sistemul de protecţie socială. Domeniile de activitate: · Protecţia copilului şi familiei; · Protecţia persoanelor vârstnice; · Protecţia persoanelor cu handicap; · Protecţia persoanelor fără adăpost; · Protecţia persoanelor şi familiilor cu venituri mici; ÃŽn comuna Luncavița se regăsesc următoarele cazuri de asistență socială: - număr familii sărace cu mulți copii: 30 de familii - număr de familii și persoane beneficiare de ajutor social: 70 de familii, 125 de persoane - număr de asistenți personali: 39 persoane - număr persoane care primesc indemnizații pentru persoane cu handicap: 10 persoane - număr de dosare persoane cu handicap înregistrate la primărie: 110 persoane - număr de familii care au beneficiat de ajutor de încălzire în anotimpul rece 2010 – 2011: 534 familii.
Dezvoltarea durabilă și calitatea vieții în Comuna Luncavița este măsura luată de autoritățile locale pentru ca fiecărui individ, locuitor al comunei să i se asigure condiții: - să se dezvolte într-un mod sănătos și să obțină o educație adecvată, - să trăiască într-un mediu curat, - să trăiască într-o societate echilibrată și în siguranță, - să folosească într-o manieră responsabilă resurse non-regenerabile pentru a nu le epuiza și implicit lăsând viitoarele generații fără posibilitatea de a le folosi. Pentru aceasta trebuie să analizăm accesul la utilități:
Rețeaua de alimentare cu energie electrică Rețeaua de alimentare cu energie electrică din comuna Luncavița este administrată de operatorul SC Enel Distribuție Dobrogea la care sunt racordate un procent de 99% de gospodării din numărul de 1750 de gospodării existente. Rețeaua de alimentare cu apă Rețeaua de alimentare cu apă existentă atât în localitatea Luncavița cât și în satul Rachelu furnizează celor 1750 de gospodării din comună apă în regim non – stop. Lungimea rețelei de alimentare cu apă pentru transport și distribuție este de 54 de km oferind posibilitatea fiecărui cetățean să se racordeze și să beneficieze de apă potabilă. Rețea de canalizare si stație de epurare ÃŽn comuna Luncavița rețeaua de canalizare se întinde pe o distanță de 8 km, la aceasta fiind racordate doar 77 de gospodării din cele 1750 existente în comună. Procentul de racordare al gospodăriilor ce se pot racorda la rețeaua existentă este de 25%. ÃŽn anul 2011 s-a obținut finanțare pentru implementarea proiectului ”Extindererea rețelei publice de apă uzată din localitatea Rachelu, comuna uncavița, județul Tulcea. Stația de epurare a comunei Luncavița funcționează din vara anului 2009 în condiții de eficiență putând capta apele reziduale și menajere în proporție de 100% din ceea ce ar putea produce toate gospodăriile din comună. ÃŽncălzire termică centralizată ÃŽn comuna Luncavița nu există rețea de gaz metan însă autoritățile locale caută soluții de termoficare centralizată prin diferite studii (eolian, fotovoltaic, gaz metan, peleți, etc) ÃŽncălzire termică cu centrale proprii ÃŽncălzirea fiecărei gospodării se face individual atât prin sobe cât și prin centrale proprii care se încălzesc cu combustibil solid. Sunt prezente și centralele electrice la unele gospodării. Căi de acces in localitate Comuna Luncavița este străbătută de drumul european E 87 care este și drum național (DN 22) și drumul județean DJ 222A –Luncavița – Valea Fagilor – Nifon - Horia. ÃŽntreaga comună are propria rețea de drumuri stradale (comunale) cu o lățime medie de 4 m amenajate, pietruite și întreținute permanent. Comuna Luncavița are în derulare un proiect pentru asfaltarea arterei principale de drumuri de interes local pe o distanță de 3.76 km prin Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului. (PNDI) Există oportunitatea de pietruire a drumurilor agricole din comuna Luncavița prin accesarea fondurilor disponibile în cadrul Măsurii 1.2.5. "ÃŽmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii".
Telefonie fixă, mobilă Orange, Vodafone Comunitatea locală beneficiază de telefonie fixă și mobilă în regim preferențial de la societăți private printre care amintim: Romtelecom, cablu, Orange, Vodafone, RDS . Sistemul de transport în localitate Transportul în localitate este favorizat de infrastructura de care beneficiază cetățenii în momentul de față, respectiv de cele două noduri rutiere importante ce traversează comuna - drumul european E 87 care este și drum național (DN 22) și drumul județean DJ 222A –Luncavița – Valea Fagilor – Nifon - Horia . Transportul public în interiorul localității nu există cu excepția celor două microbuze școlare care efectuează transportul elevilor dintr-o localitate în alta respectiv la diferite activități extrașcolare . Transportul privat care face legătura cu alte localități și orașe este bine dezvoltat acesta funcționând după un program stabilit între autoritatea publică și operatorul care efectuează transportul. Pentru buna desfășurare a serviciului de transport autoritatea locală are amplasate 3 stații de microbuz/autobuz în localitatea Luncavița și 2 în satul Rachelu, stații pe care le întreține săptămânal. Salubrizarea Comuna Luncavița are înființat Serviciul Public de Salubrizare încă din anul 2007. La început serviciul a funcționat în gestiunea directă a Comunei Luncavița urmând ca în aprilie 2010 Consiliul Local să aprobe delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare prin contract de concesiune operatorului economic SC Compania Romprest Service SA. Operatorul economic căruia i-a fost concesionat Serviciul Public de Salubrizare al Comunei Luncavița deține toate autorizațiile necesare prestării serviciului, respectiv licența de funcționare ANRSC . Serviciul funcționează în baza Regulamentului Serviciului, Caietului de Sarcini, indicatorilor de performanță și a contractului de concesiune și constă în precolectarea deșeurilor de către cetățeni atât în recipiente proprii cât și la containerele amplasate în localitate, urmând ca săptămânal acestea să fie colectate și transportate la rampa ecologică din Tulcea. ÃŽn instituțiile publice este instituită, potrivit legii 132/2010, colectarea selectivă a deșeurilor, aceasta fiind gestionată tot de SC COMPANIA ROMPREST SERVICE SA în baza contractului de concesiune. Exista oportunitatea de intrare in funcțiune a managementului integrat al deșeurilor respectiv de gestionare directă prin accesare fonduri ceea ce ar determina funcționarea serviciului cu cheltuieli mai scăzute. Energia regenerabilă: solară, eoliană, biomasa, geotermală, biocombustibilii Există oportunitatea utilizării energiei regenerabile solare și a celei eoliene prin accesare de fonduri europene cu finanțare nerambursabilă. Ex: Parc energetic solar – fotovoltaic pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile, în folosul comunității din Luncavița jud. Tulcea, proiect depus de comuna Luncavița care este în faza de evaluare la autoritatea de management
Publicat la 02 Noiembrie 2012 | 5754 citiri Ultimele informatii publicate
|
                  |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
