„Dragi prieteni care iubiți Comuna Luncavița, poate nu sunt eu sănătos cu dragostea asta, însă ce vreți, are și omul o manie personală, iar a mea, (și știu eu că și a multora dintre voi), este această comună…
Prietenul nostru, poetul-urmorist Petru BRUMĂ, mi-a făcut o surpriză extraordinară! A inclus strofa mult iubită, a frunzei care se tânguie și a bălții care își cheamă crapii falnici, într-o poezie sublimă „Anotimpurile Luncaviței”
Vă rog să o savurați în tihnă!
Ștefan ILIE
Anotimpurile Luncaviței
Sar mieii albi pe câmpul de susai,
Şi fetele se strâng la Fântâniţă
Să-şi pună floare roşie-n cosiţă-
Ofrandă a bujorilor de mai.
Albinele-n alai, de la ştiubei
Şi-ncep prin lan fecunda promenadă,
Pe Gâlma urcă-a satului cireadă
Amuşinând miresmele de tei.
Departe, spre Ţiganca, fagii goi
Se tânguie de frunza alungată,
Aproape-n marne, balta desecată
Îşi cheamă crapii falnici înapoi.
Se-aprind în noapte candele pe cer,
Moşoii sună cloapete pe vale,
Şi măşti se prind în dansuri ancestrale,
Şi vin colindătorii...Lerui Ler!
